Audiența anticipa intervenția lui G.T. Ng, secretarul general al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Acesta a început, așa cum toți se așteptau, cu o glumă. După ce râsetele s-au liniștit, secretarul a întrebat: „Ați fost vreodată dezamăgiți de rezultatele alegerilor?”

Apoi Ng a împărtășit unele dintre întrebările care i-au fost adresate de-a lungul timpului:

„Este adevărat că Dumnezeu numește, dar comitetul de numiri dezamăgește?”

„De ce nu sunt ales într-o poziție mai înaltă?”

„Biserica nu îmi folosește pe deplin abilitățile; când îmi va veni rândul să slujesc într-o poziție mai înaltă?”

„De ce am nevoie pentru a fi ales?”

„De ce nu e Dumnezeu drept cu mine?”

Apoi Ng s-a așezat lângă scaunul de pe podium.

„Acest scaun reprezintă pozițiile pe care le ocupăm în cadrul bisericii”, a explicat el. „Este asemenea unui magnet, creează dependență și îți vorbește.”

Scaunul, a explicat Ng, este asemenea unui magnet pentru că te urmează peste tot. Creează dependență deoarece cu cât stai mai mult pe el, cu atât îți place mai mult. Îți vorbește deoarece cu cât stai mai mult pe el, cu atât este mai bună relația pe care o ai cu el și începe să îți vorbească.

„Scaunul meu spune: «G.T. Ng, te iubesc»”, a spus Ng. „Iar eu îi răspund: «Și eu te iubesc».

Să înțelegem alegerile

Ng a continuat: „Dacă înțelegem despre ce sunt alegerile, nu îi vom permite scaunului să ne vorbească sau să îți exercite puterea de atracție și vom scăpa de dependența care vine odată cu ocuparea lui.”

În Biserica Adventistă, alegerile sunt definite ca fiind un proces prin intermediul căruia comitete formate conform regulamentului aleg conducători care să slujească în poziții de încredere în calitate de administratori pe o perioadă determinată. La finalul perioadei de slujire, conducătorii aleși eliberează pozițiile în care au slujit. Aceștia sunt gata să fie trimiși să slujească dintr-o altă poziție, contribuind la îndeplinirea misiunii Bisericii și la înaintarea împărăției lui Dumnezeu.

„Nu sunt proprietarul scaunului”, a declarat Ng. „Scaunul mi-a fost încredințat pentru o anumită perioadă. Dacă mă cred proprietarul scaunului, poziția mă domină și devenim inseparabili.”

A fi proprietarii scaunului, a explicat Ng, înseamnă că poziția ne definește. Poziția ne oferă o identitate, iar valoarea noastră este definită de poziția pe care o ocupăm. Oamenii ne respectă pentru poziția noastră, nu pentru ce sau cine suntem.

Dar dacă știm că suntem simpli administratori, poziția pe care o ocupăm nu ne definește. Mandatul este pentru o perioadă determinată și refuzăm să vorbim cu scaunul, eliberându-l la finalul acestuia, fiind dispuși să slujim dintr-o altă poziție.

„În calitate de simplu administrator”, a spus Ng, „sunt liniștit. Nu voi plânge și nu voi fi dezamăgit când vom fi despărțiți, iar noaptea dorm ca un prunc”.

Nu există „realegere”

În Biserica Adventistă nu există o definiție pentru „realegere”, a observat Ng, după care a explicat că sarcina comitetului de numiri este de a alege o persoană pentru un mandat care are o durată limitată. Este o simplă alegere.

„Deci, cum ne pregătim pentru sesiunea Conferinței Generale de anul viitor din Indianapolis?” a întrebat apoi Ng. „Facem un singur lucru: ne rugăm ca Duhul Sfânt să o conducă.”

Apoi Ng a împărtășit modul în care se pregătește el pentru sesiunea Conferinței Generale. În ultima zi de lucru dinaintea sesiunii, își ia toate lucrurile din birou, le pune într-o cutie și își ia rămas bun de la colegi.

„Plec cu cutia, și ies liniștit, lăudându-L pe Dumnezeu”, a spus Ng. „El m-a binecuvântat în ultimii 5 ani, și va continua să o facă în următorii cinci, deoarece sunt slujitorul Său și voi merge oriunde mă va chema.”

Loiali datoriei

Apoi, Ng a citat-o pe Ellen White: „Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de bărbați — bărbați care să nu se lase cumpărați sau vânduți, bărbați care să fie cinstiți și credincioși în adâncul sufletului lor, bărbați care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbați a căror conștiință este la fel de bine orientată către datorie, precum este acul busolei către pol, bărbați care vor lua poziție neclintită pentru adevăr, chiar dacă s-ar prăbuși cerurile” (Educație, p. 57).

În Hristos, Lumina lumii, Ellen White a scris, de asemenea: „Înainte de onoare este umilința… Dar, când oamenii se înalță, gândind că ei sunt necesari pentru ca marele plan al lui Dumnezeu să aibă succes, Domnul face să fie înlăturați. Astfel se arată că Dumnezeu nu este dependent de ei. Lucrarea nu încetează din cauza îndepărtării lor, ci merge mai departe cu putere și mai mare” (p. 436).

„Isus este adevăratul conducător”, a proclamat Ng. „El nu greșește niciodată și e întotdeauna conducătorul nostru. Pe El trebuie să Îl urmăm. Sunteți de vânzare? Un adevărat conducător nu refuză să se lase cumpărat sau vândut. Integritatea mea nu e de vânzare. Principiile mele nu sunt de vânzare. Conducerea mea nu e de vânzare. Loialitatea mea față de Dumnezeu nu este de vânzare. Nu pot face compromisuri.”

Angajamentul

În încheiere, Ng a făcut apel la toți delegații prezenți să semneze următorul angajament:

„Mă pregătesc pentru sesiunea Conferinței Generale din anul 2020, predându-mă lui Isus, adevăratul conducător. Prin harul lui Dumnezeu, îmi iau angajamentul (1) să votez în conformitate cu propria conștiință, și nu pentru a obține avantaje; (2) să lucrez transparent și să nu conspir în timpul alegerilor; (3) să nu fiu motivat de posibile poziții; (4) să îmi exprim votul personal, și nu poziția unei alianțe; (5) să fiu un slujitor credincios și nu unul care încearcă să intre în grațiile altora pentru a fi ales pentru încă un mandat; (6) să îmi bazez evaluările pe principiul competenței, nu doar pe cel al reprezentativității; (7) să fiu mulțumit acolo unde sunt trimis, fără a dori pozițiile altora; (8) să privesc la adevăratul conducător, Isus Hristos, și să nu fiu cumpărat sau vândut; (9) să eliberez onorabil poziția actuală la finalul mandatului; și (10) să când imnul Este bine cu sufletul meu în loc de I Shall Not Be Moved [Nu voi fi mutat]!

„Fiecare sesiune a Conferinței Generale ar trebui să aibă un serviciu de terapie intensivă pentru cei care nu sunt aleși la încheierea unui mandat”, a sugerat Ng. „Conducătorii care la încheierea unui mandat nu sunt aleși în aceleași poziții au nevoie de consolare, încurajare și rugăciuni. Trebuie să înțelegem că nu este vorba despre noi, ci despre alegerea conducătorilor potriviți în locurile potrivite la fiecare cinci ani; Dumnezeu ne va încredința o altă poziție de slujire, în funcție de darurile noastre spirituale. Și asta e tot ce trebuie să știu.”

Sursa: Adventist Review