Conferinta Oltenia se afla in partea de sud-vest a tarii.<\/strong> Ea este strajuita de platforma Argesului si Campia Burdea-Gavanului \u2013 la rasarit; de Muntii Valcanului si Mehedinti \u2013 la vest; de Muntii Parangului, Capatanii si Fagarasului \u2013 la nord si de apele gri ale Dunarii \u2013 la sud. In formele de relief ale acestui teritoriu Dumnezeu a pus toate bogatiile cu care a inzestrat Oltenia.<\/p>\n Lucrarea adventista si-a facut simtita prezenta in Oltenia mai devreme decat in alte parti. Nu poti vorbi despre istoria vestirii celor trei solii ingeresti fara sa incepi cu Pitestiul anilor 1870, cand M. B. Czechowski a predicat pentru prima data solia adventa in Principatele Romane. Lumina cea noua a revenirii lui Isus s-a raspandit repede, asa incat revista franceza \u201eLes Signes des Temps\u201d a publicat in 1881 o dare de seama a unui frate din Romania (Toma Aslan), care spunea: \u201eComunitatea noastra este compusa din treisprezece membri. Pe langa acestia, avem cativa prieteni ai adevarului\u2026\u201d. In aceeasi revista, predicatorii Bourdeau si Bertola scriau rapoarte despre lucrarea lor in diferitele parti ale Europei. In 1882, ei raportau ca au tinut conferinte biblice in limba franceza despre a doua venire la Pitesti, si ca multe persoane veneau sa-i asculte, traducator fiind inginerul Toma Aslan.<\/p>\n Presedintele Conferintei Generale, G.J. Buttler, a vizitat comunitatea din Pitesti. El a relatat vizita sa in Romania intr-un articol din \u201eLes Signes des Temps\u201d din 11 mai 1884. In urma insistentelor fratilor din Pitesti, si in special a lui Toma Aslan, in ianuarie 1884 apare primul numar al revistei \u201eAdevarul prezent\u201d in limba romana. Cu toata opozitia serioasa a bisericii dominante, are loc organizarea comunitatii din Pitesti, sub conducerea fratelui A. C. Bourdeau. Astfel, comunitatea din Pitesti a devenit membra a Consiliului Europaen al misiunilor A. Z.S.<\/p>\n In 1886, predicatorul L. R.Conradi a vizitat comunitatea din Pitesti, pe care a gasit-o infloritoare. A tinut aici mai multe conferinte care s-au bucurat de succes. Dupa anul 1890, evenimente necunoscute de noi, dar violente, i-au imprastiat pe credinciosii din Pitesti. Aceasta a dus la aprinderea altor focuri sacre. In 1899, persecutia \u201estrainilor\u201d \u2013 asa erau numiti cei care nu erau ortodocsi \u2013 a fost asa de apriga, incat in toata tara au mai ramas doar 22 de membri declarati. Inceputul de secol si framantarile din preajma rascoalei din 1907 au acoperit interesul oamenilor pentru solia adventa.<\/p>\n Anii care au urmat dupa rascoala au fost ani de reinviorare a activitatii celor 114 adventisti existenti in Romania. Un duh de la Dumnezeu a pus stapanire pe credinciosii adventisti, care au pornit o sustinuta marturisire a soliei advente. Prin aparitia revistei \u201eSemnele Timpului\u201d la sfarsitul acestui an insangerat (1907), lucrarea a fost insufletita. Ca urmare, apar nuclee de grupe adventiste in mai multe locuri. Acest lucru a provocat o vehementa si brutala reactie din partea bisericii dominante.<\/p>\n In 1910, P. S. Nifon de Galati, Mitropolit al Dunarii de Jos, a publicat si a raspandit in toata Romania o pastorala care chema la lupta pe orice roman impotriva adventistilor. Aceasta a intensificat persecutia, dar i-a facut si mai cunoscuti pe adventisti. Romanii devenisera mai interesati sa-i cunoasca pe vestitorii revenirii Domnului. Asa se face ca in 1911, in orasul numit de istoricul german Sultzer \u201eParadisul Vlahiei\u201d, Alexandria, apare prima comunitate din Teleorman in casa familiei Petre Dragusin.<\/p>\n Razboiul romano-bulgar din 1911-1912 a concentrat de-a lungul Dunarii trupele armatei romane. Printre soldati, erau unii adventisti care predicau adevarul despre \u201eA doua venire\u201d. Asa a fost castigat la credinta Stefan Ivancica, misionarul Teleormanului, care pune in 1912 bazele comunitatii din Putineiu, iar Florea Stroicea si Petre Dragulescu formeaza biserica din Turnu Magurele. Multe alte grupe erau raspandite pe teritoriul Teleormanului, Argesului si Olteniei mari, care, dupa razboi, s-au organizat in alte 20 de comunitati.<\/p>\n Odata cu organizarea Uniunii Romane in 1920, Conferinta Muntenia cuprindea si comunitatile din actualul teritoriu al Olteniei. Din cele 38 de comunitati ale Munteniei, o mare parte erau din Teleorman. In martie 1925, are loc reorganizarea Campului Misionar Banat, care s-a transformat in Conferinta Banat \u2013 Crisana, avandu-l ca presedinte pe fratele Hermann. Oltenia de Vest face parte din aceasta noua conferinta.<\/p>\n In anii urmatori, lucrarea de colportaj s-a dezvoltat si, ca urmare, au aparut noi comunitati. In anii 1932-1933 s-a organizat pentru prima data Conferinta Oltenia, cu sediul la Craiova. Primul presedinte a fost ales fratele Popescu Constantin. Credem ca infiintarea Conferintei Crisana a impulsionat lucrarea in sud-vestul Romaniei, pregatind lumea pentru vremurile grele ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.<\/p>\n La 29 decembrie 1942, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost desfiintata prin Decretul Legii nr. 927. Atunci a fost intrerupta si activitatea Conferintei Oltenia. Anii grei de razboi au incercat din greu credinta fratilor si a surorilor, insa statornicia lor a facut ca roadele Evangheliei sa fie mai bogate ca de obicei. La redeschiderea activitatii pentru a doua oara a Conferintei Oltenia, multe nuclee mici de grupe s-au dezvoltat in comunitati puternice.<\/p>\n In luna octombrie a anului 1944, este publicata Legea 584 in Monitorul Oficial nr. 252, care repune in toate drepturile Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Dupa aceasta data, Conferinta Oltenia se reorganizeaza cuprinzand teritoriile Olteniei mari. Sediul ramane la Craiova, pe strada 24 Ianuarie nr. 1, iar ca presedinte este ales fratele Toma Dobre. Misiunea celei de-a doua faze a Conferintei era sa pregateasca lumea din zona pentru trista perioada a \u201eRazboiului rece\u201d.<\/p>\n Evenimentele triste si conjunctura nefavorabila au avut ca urmare desfiintarea Conferintei Oltenia in anul 1962, o parte din teritoriul ei fiind arondat Conferintei Muntenia, iar alta parte Conferintei Banat. Faptul ca teritoriile arondate erau la extremitatile celor doua Conferinte a facut ca lucrarea sa sufere.<\/p>\n In anul 1991, pe 18 decembrie, Comitetul Executiv al Uniunii Romane a luat hotararea sa reorganizeze pentru a treia oara Conferinta Oltenia. Cu acea ocazie, a fost numit un comitet de conducere si organizare al Conferintei. Sediul a fost stabilit mai intai pe strada Onesti nr. 3, mai apoi pe strada 24 Ianuarie nr. 2, pentru ca in prezent sa avem, prin voia lui Dumnezeu, un sediu nou in strada Mitropolit Firmilian nr. 18.<\/p>\n ","protected":false},"excerpt":{"rendered":"