{"id":3050,"date":"2019-11-11T01:12:36","date_gmt":"2019-11-11T01:12:36","guid":{"rendered":"http:\/\/adventistoltenia.ro\/site\/sugestii-de-lectura-tratat-de-istorie-a-religiilor\/"},"modified":"2019-11-11T01:12:36","modified_gmt":"2019-11-11T01:12:36","slug":"sugestii-de-lectura-tratat-de-istorie-a-religiilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/adventistoltenia.ro\/site\/sugestii-de-lectura-tratat-de-istorie-a-religiilor\/","title":{"rendered":"Sugestii de lectur\u0103 \u2013 Tratat de istorie a religiilor"},"content":{"rendered":"
\n

Istoria religiilor este un studiu fascinant fiindc\u0103 reflect\u0103 \u00eentr-un mod foarte relevant dou\u0103 tipuri de g\u00e2ndiri care str\u0103bat veacurile\u2026<\/p>\n

TRATAT DE ISTORIE A RELIGIILOR, de Mircea Eliade, Edi\u021bia a VI-a, Editura Humanitas, 2017\u2026<\/p>\n

\u00cen mod normal Mircea Eliade n-ar avea nevoie de nici o prezentare, dar, av\u00e2nd \u00een vedere modul ciudat \u00een care noi rom\u00e2nii ne trat\u0103m valorile, spun c\u00e2teva vorbe totu\u0219i\u2026<\/p>\n

Mircea Eliade<\/strong> (n. 9 martie1907, Bucure\u0219ti, \u00a0\u2013 d. 22 aprilie 1986, Chicago, SUA) a fost istoric al religiilor, scriitor de fic\u021biune, filosof \u0219i profesor rom\u00e2n la Universitatea din Chicago<\/em>, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery<\/em> din 1962, naturalizat cet\u0103\u021bean american \u00een 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor<\/em>. Autor a 30 de volume \u0219tiin\u021bifice, opere literare \u0219i eseuri filozofice traduse \u00een 18 limbi \u0219i a circa 1200 de articole \u0219i recenzii cu o tematic\u0103 variat\u0103. Opera complet\u0103 a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, f\u0103r\u0103 a lua \u00een calcul jurnalele sale intime \u0219i manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Rom\u00e2ne<\/em> (din 1990).<\/p>\n

Cele mai importante opere ale lui Mircea Eliade sunt : Traite d\u2019histoire des religion <\/em>(Tratat de istoria religiilor)(1949); Images et symboles <\/em>(Imagini \u0219i simboluri)(1952); Das Heilige und das Profane<\/em>(1957)(Le Sacre et le profane<\/em>,1965); Histoire des croyances et des idees religieuse I-III<\/em>(1076-1983) (Istoria credin\u021belor \u0219i ideilor religioase); etc\u2026Nu trebuie uitat romanul Maytrei<\/em>, o capodoper\u0103 a literaturii universale\u2026<\/p>\n

\u00cen Prefa\u021ba<\/em> Tratatului<\/em>, Georges Dumezil vorbe\u0219te despre meritele \u00eentreprinderii lui Mircea Eliade \u00een alc\u0103tuirea prezentului volum: \u201eLa aceasta va servi, \u00een primul r\u00e2nd, Tratatul <\/em>pe care \u00eel public\u0103 acum Mircea Eliade. Profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Bucure\u0219ti<\/em>, autorul a resim\u021bit prompt necesitatea unui \u201ecurs de ini\u021biere\u201d \u00een aceste probleme, \u00een care fiecare se consider\u0103 maestru \u0219i care sunt, de fapt, dificile. Continuat timp de \u0219apte ani, cursul a avut ca rezultat cartea. Pasionat, \u00eendr\u0103zne\u021b, \u00eenarmat cu imense lecturi \u0219i cu o forma\u021bie precis\u0103 de indianist, Mircea Eliade a f\u0103cut deja mult pentru studiile noastre: m\u0103 g\u00e2ndesc la Yoga<\/em>, la cele trei frumoase volume ale revistei rom\u00e2ne de istorie a religiilor, Zalmoxis<\/em>, \u0219i, mai recent, la magistrala punere la punct a problemelor \u0219amanismului, oferit\u0103 de publica\u021bia noastr\u0103 Revue de l\u2019Histoire des Religion.<\/em>\u201d(p.12-13).<\/p>\n

Explic\u00e2nd metoda aleas\u0103 pentru a aborda subiectul Tratatului<\/em>, Mircea Eliade spune: \u201eO dubl\u0103 problem\u0103 face obiectul acestei lucr\u0103ri: 1) ce este<\/em> religia ? 2) \u00een ce m\u0103sur\u0103 se poate vorbi de o istorie <\/em>a religiilor ? \u00cendoindu-ne de utilitatea unei defini\u021bii preliminare a fenomenului religios, ne-am mul\u021bumit s\u0103 discut\u0103m hierofaniile \u00een accep\u021biunea cea mai larg\u0103 a termenului (ceva<\/em> care manifest\u0103 sacrul). \u00cen consecin\u021b\u0103, nu ne vom putea pune problema istoriei<\/em> formelor religioase, dec\u00e2t dup\u0103 examinarea unui num\u0103r considerabil de asemenea forme.\u201d(p.16).<\/p>\n

Cartea \u00eencepe, a\u0219a cum ne-am a\u0219tepta, cu sacrul. Iat\u0103 ce zice autorul: \u201eToate defini\u021biile date p\u00e2n\u0103 \u00een prezent fenomenului religios prezint\u0103 o tr\u0103s\u0103tur\u0103 comun\u0103: fiecare defini\u021bie opune, \u00een felul s\u0103u, sacrul<\/em> \u0219i via\u021ba religioas\u0103 profanului <\/em>\u0219i vie\u021bii laice. Dar dificult\u0103\u021bile apar c\u00e2nd trebuie delimitat\u0103 sfera no\u021biunii de \u201esacru\u201d.(p.21)<\/p>\n

Volumul este amplu(471 pagini) \u0219i este structurat \u00een 13 capitole:<\/p>\n