Într-un veac tulburat de propriile sale angoase, credința oferă un punct de echilibru, de stabilitate. Dar ce facem cu știința ?…

LIMBAJUL LUI DUMNEZEU – UN OM DE ȘTIINȚĂ ADUCE DOVEZI ÎN SPRIJINUL CREDINȚEI, de Francis S. Collins, Editura Curtea Veche, Colecția Știință și Religie, 2009…

Francis S. Collins este unul dintre cei mai de seamă geneticieni americani. A fost timp îndelungat director al Programului Genomului Uman. Descendent al unor părinți cu o evoluție a vieții foarte interesantă, Francis Collins a crescut într-un mediu natural, la o fermă care păstra încă tiparul fermei americane de pe vremea cuceririi vestului. A urmat cursuri de chimie până în pragul încheierii unui doctorat în domeniu, apoi s-a apucat de medicină, devenind specialist în genetică medicală.

Collins s-a format mai întâi ca agnostic, devenind mai apoi ateu, pentru ca, în cursul studiilor de medicină să descopere credința.

Ca specialist în genetică medicală la Universitatea din Michigan, a contribuit la descoperirea erorilor genetice care conduc la apariția fibrozei chistice, a neurofibromatozei și a bolii Huntington. Ca director al Programului Genomului Uman, a coordonat activitatea a mii de geneticieni din șase țări.

Este pasionat de chitară, motociclism și se amuză rescriind versurile unor melodii celebre. În plus, Collins are reale talente de scriitor, cartea lui curgând cu fluență și având ingredientele necesare pentru a-i face lectura nu doar ușoară ci și plăcută.

Autorul povestește un moment care îi consolidează încrederea că oamenii de știință pot vorbi cu argumente temeinice despre existența lui Dumnezeu: „Într-o zi călduroasă de vară, la doar șase luni de la intrarea în noul mileniu, omenirea avea să treacă pragul unei ere cu totul noi. O știre făcea înconjurul lumii, prezentată în aproape toate ziarele importante: se decriptase prima hartă a genomului uman, propriul nostru manual de utilizare. […] În calitate de conducător al Proiectului Internațional al Genomului Uman, care s-a străduit mai bine de un deceniu să descopere acest lanț al ADN-ului, am stat alături de președintele Bill Clinton în Camera de Est de la Casa Albă. […]… partea din discursul său care a atras cel mai mult atenția publicului trecuse de la perspectiva științifică la cea spirituală: „Astăzi, a spus el, învățăm limba în care Dumnezeu a creat viața. Suntem cu atât mai copleșiți de uimire și venerație în fața complexității, a frumuseții și a minunii darului celui mai sfânt și dumnezeiesc al lui Dumnezeu.” […] Iar atunci când mi-a venit rândul să rostesc și eu câteva cuvinte, am dat glas acestei convingeri: „Este o zi fericită pentru întreaga lume. Încerc un sentiment de umilință și uimire la gândul că am fost primii care au aruncat o privire asupra propriului nostru manual de instrucțiuni, știut până acum numai de Dumnezeu.” (p.7-9).

Întrucât este un domeniu necunoscut mie, acesta al geneticii, prefer să-l las pe autor să-și prezinte cartea: „Așadar, iată întrebarea centrală pe care o pune cartea de față: în această epocă modernă a cosmologiei, evoluției și genomului uman, mai există oare posibilitatea unei armonii cu adevărat satisfăcătoare între viziunea științifică și cea spirituală? Răspunsul meu este un da răspicat. În opinia mea, nu există un conflict între a fi om de știință riguros și o persoană ce crede într-un Dumnezeu care are o legătură personală cu fiecare dintre noi. Domeniul științei este cercetarea naturii. Domeniul lui Dumnezeu se află în sfera spirituală, un teritoriu imposibil de explorat cu mijloacele și prin limbajul științei. Trebuie cercetat cu inima, cu mintea și cu sufletul – iar mintea trebuie să afle o cale de a îmbrățișa ambele teritorii. Voi arăta că aceste perspective nu numai că pot coexista într-o singură persoană, dar pot să o facă într-o manieră care îmbogățește și iluminează experiența umană.” (p.12)

Venind de la o asemenea personalitate științifică reputată, cartea este un argument puternic în contracararea curentului tot mai puternic de negare a tot ce nu convine spiritului îngust de gândire al celor care cred că în numele științei pot nega evidența (și providența…).

Volumul începe cu un capitol lămuritor în care autorul își descrie propria devenire și drumul pe care l-a parcurs de la ateism către lumea credinței. Este de subliniat că în acest drum a fost ajutat mult de cartea lui C.S.Lewis – Creștinism pur și simplu (a fost prezentată aici cu un timp în urmă). Cartea lui Collins este împărțită în trei părți, (fiecare având un număr variabil de capitole):

• Partea întâi – Prăpastia dintre știință și credință;
• Partea a doua – Marile probleme ale existenței umane;
• Partea a treia – Credința în știință, credința în Dumnezeu.

O lectură utilă, plăcută și binevenită într-un timp al incertitudinilor relativiste ale postmodernismului…

Dr. Valeriu Petrescu