Sugestii Lectură – Noile Religii Seculare – Corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul
Religia pare să fie precum pisicile, are șapte vieți… Pe măsură ce i se tot prezice dispariția, renaște. Se diversifică și se perpetuează…
NOILE RELIGII SECULARE – CORECTITUDINEA POLITICĂ, TEHNOLOGIILE VIITORULUI ȘI TRANSUMANISMUL, de Nicu Gavriluță, Editura Polirom, 2018…
Nicu Gavriluță este profesor universitar doctor al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A făcut studii de sociologie și filozofie. Are un Doctorat in Filozofie. A fost decan al Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice a aceleiași universități și președinte și vicepreședinte al Societății Sociologilor din România. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A publicat multe cărți de specialitate care vădesc un interes special pentru zona religioasă:
– Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologia sacrului (Polirom, 1998);
– Culianu, jocurile minții și lumile multidimensionale (Polirom, 2000);
– Imaginarul social al tranziției românești (Dacia, Cluj-Napoca, 2001);
– Fractalii și timpul social (Dacia, Cluj-Napoca, 2003);
– Hermeneutica simbolismului religios. Studii și eseuri (Fundația AXIS, Iași, 2003);
– Mișcări religioase orientale. O perspectivă socio-antropologică asupra globalizării practicilor yoga (Fundația AXIX, Iași, 2006);
– România în starea Bardo. Publicistică și dialoguri sociale (Provepress, Cluj-Napoca, 2006);
– Antropologie socială și culturală (Polirom, 2009);
– Mama proștilor e mereu gravidă. Sociologia patologiilor cotidiene (Institutul European, Iași, 2010);
– Sociologia religiilor. Credințe, ritualuri, ideologii (Polirom, 2013);
– Mit, magie și manipulare politică (Institutul European, Iași, 2015).
De asemenea a colaborat la alte trei cărți și a publicat o mulțime de eseuri și articole în multe reviste culturale prestigioase.
Titlul prezentei cărți este incitant, deși nu atât de incitant ca al uneia dintre cele enumerate mai sus: Mama proștilor e mereu gravidă…
Spune autorul ( care, apropo, este sucevean…): „Am scris această carte cu profunda convingere, inspirată de scrierile lui Mircea Eliade, că negativitatea secularizării și crizele aferente pot fi învinse dacă decriptăm convingător miturile, simbolurile și motivele religioase camuflate în ideologii subversive, filozofii excentrice și tehnologii provocatoare. Am interpretat astfel trei dintre religiile seculare actuale: corectitudinea politică, noile tehnologii și transumanismul. Acest act eliadesc de hermeneutică creatoare continuă să fie reconfortant, stimulativ și chiar soteriologic pentru fiecare dintre noi, într-un plan mai subtil al existenței noastre.”
Și mai explică autorul în Introducere: „Perspectiva dominantă de analiză și interpretare a religiilor seculare pe care o propun în această carte este cea a lui Mircea Eliade. Conform istoricului român al religiilor, o bună parte a lumii moderne, ajunsă la o anumită „maturitate”, uită de Dumnezeu. Ateii și indiferenții religioși fac posibilă o nouă „moarte a lui Dumnezeu” și chiar o uitare a „morții lui Dumnezeu. […] O lume fără Dumnezeu este o lume dominată de religii seculare. Despre trei asemenea religii seculare va fi vorba în cartea de față: corectitudinea politică, noile tehnologii și transumanismul.”(p.11-13)
Cartea are două părți principale: prima dintre ele analizează „secularizarea și postsecularizarea în Europa și Statele Unite”, în timp ce a doua parte, împărțită în mai multe secțiuni tratează cele trei religii seculare. Observ cu mare interes analiza pertinentă și conexiunile pe care autorul le stabilește între aceste două arii de studiu.
Iată, de exemplu, ce observă autorul: „Din cuprinsul mișcărilor religioase (neo)protestante se distinge prin vitalitate și succes social penticostalismul. […] Ce observăm aici ? Faptul că noile convertiri religioase mizează enorm pe trăirea frenetică și pe extazul salvator. Mai puțin sunt invocate argumentele scolastice și forța persuasivă a argumentației creștine seci, lucide, raționale. Din punctul meu de vedere, faptul acesta poate fi interpretat (și) ca un semn al crizei spirituale. Homo religiosus parcă și-a atrofiat prin nefolosință capacitățile intelectuale și prețuirea ideal-tipului de om credincios și cultivat. I-a rămas vie componenta irațională a personalității sale: simțirea, trăirea, dimensiunea afectivă și emoțională. Homo religiosus a rămas sensibil la prezența creștinismului bazat pe trăire și devoțiune. Datele raționale, seci, argumentative care țin de educație și cultură sunt reactivate în cuprinsul noilor religii seculare la care mă voi referi în capitolele următoare ale cărții.”(p.45-46)
Cartea este scrisă ordonat, este bine documentată, are un caracter didactic vădit, așa cum îi stă bine unui profesor. Dar arată și un anume aer de „ghidușie” binevoitoare, caracteristică locurilor natale. Nu degeaba autorul este și membru al Uniunii Scriitorilor din România…
Celor care vreți să știți pe ce lume trăiți vă sugerez să citiți această carte… Vă va trezi…
Powered by WPeMatico