Ce anume este credința și, mai ales, cum trebuie trăită credința, sunt întrebări care au preocupat dintotdeauna pe creștini. S-au încercat și se încearcă diverse răspunsuri, care merită să fie analizate pentru a înțelege care este adevărul…

MIC ÎNDREPTAR DE CREDINȚĂ – O INCURSIUNE SINTETICĂ ȘI ACCESIBILĂ ÎN ISTORIA, DOCTRINA ȘI TRĂIREA CREDINȚEI CREȘTINE, de Michel Kubler, Editura Humanitas, 2014…

P. MICHEL KUBLER (n. 21 ianuarie 1955, Villé, Bas-Rhin, Franţa) este preot asumpţionist (din 1989), doctor în teologie al Universităţii Catolice din Lyon, fost redactor-şef pe probleme religioase al cotidianului La Croix şi colaborator la Bayard Presse. Din 2010 până în 2014, este delegat al Superiorului provincial din Franţa pentru misiunea în Orient a congregaţiei asumpţioniste. Stabilit la Bucureşti în septembrie 2010, contribuie la reînfiinţarea comunităţii asumpţioniste, în 2011 devine rector al parohiei catolice francofone „Sacré-Coeur”, iar din 2012 ţine cursuri la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din București. În prezent conduce, tot la Bucureşti, Centrul de Studii Bizantine şi Întâlniri Ecumenice „Sfinţii Petru şi Andrei”. Din 2014 a fost numit asistent al Superiorului provinciei asumpţioniste din Europa, nou înfiinţată. Printre lucrările sale, individuale sau în colaborare, se numără: Dumnezeu, Iahve, Allah (Dieu, Yahweh, Allâh, împreună cu Katia Mrowiec şi Antoine Sfeir, în care a formulat răspunsurile despre creștini, Bayard Jeunesse, 2004; Humanitas, 2015), La grâce de vivre (interviuri cu Mons. Joseph Doré, Bayard, 2005), Benoît XVI, pape de Contre-Réforme? (Bayard, 2005). A participat multă vreme la emisiunea C dans l’air, la postul TV France 5.

Motivând apariția acestei cărți în limba română, autorul spune: „Este o bucurie deosebită pentru mine să văd apărând în limba română acest MIC ÎNDREPTAR DE CREDINȚĂ, scris și publicat mai întâi în franceză. Este în primul rând bucuria oricărui autor când vede că se lărgește audiența cărții sale prin traducerea ei în alte limbi. Dar mai ales bucuria de a a vedea această lucrare „redată” mediului ei de origine: România, țară care este a mea de patru ani și în care sper să mai petrec încă mulți. Fiindcă la București, și pentru București, am scris conferințele care au fost apoi adunate aici.[…] Cartea de față nu este altceva decât reluarea, foarte puțin revizuită a acestui (2012- 2013) ciclu de conferințe parohiale lunare ținute la București. Nu are deci ambiția de a fi cine știe ce tratat sau sinteză vastă. Are, poate, pretenția, fiind ea rodul unui cuvânt destinat marelui public, să fie accesibilă dincolo de cercul de inițiați. Izvorăște, în orice caz, dintr-o dorință profundă, reluând-o pe cea a papei( Ratzinger), care va rămâne asemenea celei ce-a declanșat-o: să ajute la „redescoperirea drumului credinței” și astfel să-i facă pe mulți să regăsească „bucuria și entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Hristos”. A fi creștin nu e deloc trist !” (p.7-11)

Cartea, așa cum s-a menționat, reia o serie de conferințe prezentate pe structura catehismului catolic, încercând să ajute la redescoperirea, în viața tumultoasă de astăzi, a sensul existenței și pentru a ne reconfigura relațiile cu ceilalți și cu lumea. Michel Kubler, teolog și jurnalist, propune aici o remarcabilă incursiune pe calea credinței, prezentând într-un limbaj clar și accesibil, pas cu pas, cele mai importante repere ale istoriei creștinismului, modul în care s-a elaborat doctrina creștină, articulările ei, originea și semnificația sacramentelor (în concepția catolică), marile cuvinte creștine și biblice care călăuzesc acțiunea și implicarea creștinului, etapele unei vieți spirituale…

Cartea este împărțită în patru părți:

• Partea întâi – Credința explicită : Crezul;
• Partea a doua – Credința celebrată. Liturgie și sacramente;
• Partea a treia – Credința pusă în faptă: Viața creștină;
• Partea a patra – Credința vie: rugăciune și viață spirituală.

Dincolo de crezurile specifice bisericii romano-catolice, la care, evident, eu nu ader, autorul are ceva de spus despre modul cum ar trebui trăită credința: „Esențialul vieții spirituale ? Să descopăr că sunt iubit de Dumnezeu, izbăvit de către El de tot ce mă abate de la viața Lui și călăuzit de El pe calea care duce la El. Să descopăr această iubire într-o bună zi, și apoi fără încetare. Tocmai în această iubire, în această izbăvire și în această tovărășie pot să-mi aflu puterea de a mă converti, adică de a-mi orienta întreaga existență – tot ce sunt și tot ce am, tot ce pot și tot ce știu – spre El și spre ceea ce descopăr treptat ca fiind voința Sa în ce mă privește. O voință  a cărei împlinire va fi de acum toată căutarea mea și care va constitui toată bucuria mea.”

Lectură atentă, critică și… cu folos…

Dr.Valeriu Petrescu