Ateismul pur (dacă o exista așa ceva) nu prea mai este la modă. Aum se încearcă un fel de „ateism” care acceptă cumva existența lui Dumnezeu ca o ipoteză care poate fi considerată ca obiect de studiu marginal…

UNIVERSUL LUI DUMNEZEU, de Owen Gingerich, Editura Curtea Veche, Colecția Știință, Spiritualitate, societate, 2010…

Owen Jay Gingerich(n. 1930) este professor emeritus de Astronomie și Istoria Științelor la Harvard University și astronom senior la Smithsonian Astrophysical Observatory. Este autorul a numeroase cărți despre istoria astronomiei. Este, de asemenea, membru al American Academy of Arts and Sciences, American Philosophical Society și International Academy of the History of Sciences. Fiind un creștin devotat, este foarte activ în American Scietific Affiliation, o societatea a oamenilor de știință evanghelici. A fost și membru al Consiliului de Administrație al Templeton Foundation.

Fiind un creștin devotat, ca și un istoric al științei și un cosmologist, Gingerich a fost rugat de multe ori să comenteze despre subiecte privitoare la relația dintre știință și credință. Despre unul dintre aceste subiecte numit Intelligent Design(Proiectul inteligent)  a spus că:„reprezintă o imensă lipsă de comprehensiune atât pentru prieteni cât și pentru dușmanii acestui concept”. Acceptând evoluția simplă a speciilor, Gingerich este un evoluționist teist. Credințele lui Gingerich conduc la un criticism al creaționismului pământului tânăr (recent), care nu acceptă că universul e vechi de miliarde de ani. Gingerich a răspuns,, în parte, spunând că: „marea tapiserie a științei este concentrată asupra întrebării: „cum” în timp ce raportul biblic și credința: „adresează o întrebare complet diferită: nu „cum” , ci motivația unui „Cine?”

Acesta este, deci, personajul și acestea sunt, în mare, coordonatele gândirii lui. Gingerrich notează o delimitare importantă de care el este conștient: „Știința funcționează într-un cadru limitat, creând splendida ei imagine asupra naturii. Dar realitatea merge mult mai în profunzime. Oamenii de știință lucrează cu fizica, dar, de fapt, ei au (inconștient poate) un sistem mult mai larg de convingeri, metafizica, termen care literal înseamnă „dincolo de fizică”. El consideră că proiectul inteligent este: „greșit când este prezentat ca alternativă la explicațiile naturaliste oferite de știință, care nu are nevoie în mod explicit de mâna lui Dumnezeu” și continuă astfel: „Asta nu înseamnă că universul este cu adevărat lipsit de Dumnezeu, ci doar că știința, în propriul cadru de lucru, nu are alte metode.”(p.8).

UNIVERSUL LUI DUMNEZEU adună o serie de conferințe ținute de Owen Gingerich în seria de Conferințe Noble la Harvard.

Iată ce spune Peter J. Gomes, organizatorul acestor conferințe: „Nu se obișnuia să invităm un membru al facultății Harvard pentru a susține conferința  – profesorul Harvey Cocs fiind, acum câțiva ani, o excepție -, dar, prelungind invitația profesorului Owen Gingerich pentru conferința din 2006, am știut că vom avea parte de o prezentare serioasă și captivantă a unuia dintre cele mai importante subiecte ale zilei, relația dintre știință și religie. Rezultatele au fost remarcabile.[…] El este bine cunoscut la Harvard unde a ținut multe cursuri foarte apreciate ca profesor titular de astronomie. Mai puțin știut era faptul că profesorul Gingerich e și un menonit fervent, pentru care credința și știința nu s-au aflat niciodată în conflict.”(p.6)

Așadar, o carte care prezintă o versiune de armonizare a științei și a religiei cu cele mai bune intenții. Cât de biblică este această încercare de armonizare rămâne să vă decideți dumneavoastră, cititorii…

Cartea cuprinde un Prolog, un Epilog și cele trei Conferințe Noble menționate:

• Este mediocritatea o idee bună? ;
• Îndrăznește un om de știință să creadă în Proiect?;
• Întrebări fără răspuns.

Închei această prezentare cu un gând al autorului din Epilog: „Într-o lume pestriță, caracterizată de lege și libertate, nici voința noastră nu este limitată, și nici a lui Dumnezeu, dar numai pentru că în  lumea noastră nu este totul bun și luminos, nu putem conchide că Dumnezeu este absent sau că Dumnezeu nu joacă nici un rol în univers.”(p.141)

Lectură reflexivă…

Dr. Valeriu Petrescu