O comemorare, nu o sărbătoare.

Organizatorii au subliniat în repetate rânduri diferența dintre cele două cuvinte în cadrul ceremoniei care a marcat împlinirea a 175 de ani de la 22 octombrie 1844. Mai mult de o mie de credincioși și conducători adventiști au călătorit la jumătatea lunii octombrie în apropiere de Whitehall, în statul american New York, pentru a participa la ea.

Evenimentul din perioada 17-19 octombrie 2019, care a avut loc la ferma și capela lui William Miller și în împrejurimi, a căutat să recreeze cât mai fidel aspecte ale experienței originale. Acesta a avut și rolul de a-i încuraja pe adventiștii contemporani să continue răspândirea evangheliei așa cum au făcut pionierii bisericii, în urmă cu 175 de ani.

„De la acea mare dezamăgire, ne îndreptăm acum spre marea trimitere”, a spus Președintele Bisericii Adventiste mondiale Ted Wilson, făcând ca punctul central sfârșitului de săptămână de aducere aminte să fie misiunea. William Miller, fermierul devenit predicator, și alții care au studiat profețiile biblice au crezut că Isus urma să revină pe Pământ în data de 22 octombrie 1844. Acea zi – cunoscută în istoria adventistă ca Marea Dezamăgire, deoarece Isus nu a revenit – a devenit mai târziu un catalizator pentru biserica din care acum fac parte 21 de milioane de persoane din toată lumea. Aceasta i-a impulsionat pe credincioși să ducă mesajul revenirii lui Isus în toată lumea, o misiune care este încă neterminată, le-a amintit pastorul Wilson celor prezenți.

„Să ne amintim că niciun membru al acestei biserici nu este prea simplu, prea needucat sau prea umil pentru a fi folosit de Dumnezeu”, le-a spus pastorul Wilson participanților. „Misiunea noastră este să facem toți ceva pentru Isus”, a adăugat acesta.

Nimeni nu cânta ca așteptătorii

Cei reuniți la ferma lui Miller în 17 și 18 octombrie au cântat „imnuri millerite”, imnurile pe care primul grup de așteptători le-au cântat la începutul anilor 1840. Jim Nix, Directorul White Estate (entitatea care administrează patrimoniul lui Ellen White), a povestit cum au fost create unele dintre imnurile adventiste devenite „clasice”.

Nix l-a citat pe pionierul adventist James White care, la sfârșitul anilor 1860, a scris că în acele timpuri (în jurul anului 1844) „nimeni nu cânta ca așteptătorii”. Tot el a subliniat și faptul că pionierii bisericii au făcut eforturi pentru a se asigura că oamenii au cântat la primele reuniuni ale bisericii.

„Primii credincioși adventiști au insistat atât de mult ca oamenii să cânte imnuri încât au folosit chiar și melodii cunoscute ale vremii în cadrul întâlnirilor de închinare, schimbându-le versurile”, a explicat Nix. Un astfel de exemplu timpuriu este imnul O Brother, Be Faithful (în limba română: Stai tare-n credință), compus pe o melodie populară din acele timpuri. Imnul încă se mai cântă în bisericile adventiste, a spus el.

 În timpul celor trei zile, participanții vizitat locuri importante în istoria timpurie a așteptătorilor lui Isus. Printre acestea s-au numărat câteva dintre bisericile creștine în care Miller a fost invitat să predice la începutul anilor 1840 și cimitirul în care se odihnesc el și alți pionieri.

Un Dumnezeu care nu renunță

În cadrul serviciului divin de vineri seara, președintele Diviziunii Nord-americane Daniel Jackson a recunoscut că ne este greu să ne imaginăm ceea ce simțeau acei oameni anticipând revenirea lui Isus, însă ne este, de asemenea, dificil să ne imaginăm dezamăgirea lor. Cu toate acestea, a subliniat Jackson, oamenii adunați la ferma lui Miller în anul 1844 au fost incluși în planul lui Dumnezeu pentru lume.

„Ceea ce s-a întâmplat aici în urmă cu 175 de ani a făcut parte din planul lui Dumnezeu de a duce solia [cu privire la revenirea lui Isus] în toată lumea”, a spus Jackson. „Dezamăgirea nu a fost sfârșitul, ci un început. Dumnezeu îi chema [pe primii adventiști] să continue.”

Pastorul Jackson a explicat că această realitate are la bază caracterul lui Dumnezeu. „Dumnezeul în care cred nu renunță; El nu se oprește”, a spus el. „Voia și planurile lui Dumnezeu nu ar fi zădărnicite de înfrângeri, ridicularizare sau dezamăgiri.”

Este un motiv de speranță, a subliniat pastorul Jackson.

„Dumnezeul nostru nu renunță la dumneavoastră sau la biserică”, a spus el. „Dumnezeu va continua să lucreze prin intermediul bisericii Sale.”

Jackson le-a reamintit, de asemenea, ascultătorilor că deși lucrarea timpurie a credincioșilor adventiști a fost atât robustă cât și fragilă, Dumnezeu a continuat să le poarte de grijă deoarece avea un plan, iar noi, în credincioșii din zilele noastre, facem și noi parte din panul Său.

„Acum, Dumnezeu ne trimite Duhul Sfânt și ne face ambasadorii Săi”, a spus Jackson. „Adevărul este că Isus revine în curând, iar acesta este motivul pentru care vrea ambasadori, nu oameni care să încălzească scaunele în biserică”, a adăugat el. „Este planul lui Dumnezeu ca biserica Sa de acum să se ridice”, a spus pastorul Jackson.

Când Dumnezeu dezamăgește

În mesajul său de sâmbătă dimineața, directorul adjunct al White Estate Dwain Esmond a vorbit despre primii adventiști și dorința lor de a vedea împărăția lui Dumnezeu. După ce a prezentat pe scurt starea actuală a lumii, Esmond a spus: „Doar un nebun nu și-ar dori împărăția care va veni!”

Esmond a spus că Miller și-a dorit revenirea lui Isus deoarece știa că împărăția lui Dumnezeu este eternă. „Este făgăduința care ne-a fost făcută”, a spus Esmond. „Prin harul lui Dumnezeu vom părăsi Pământul, iar Dumnezeu va face toate lucrurile noi.”

Vorbind despre experiența celor dezamăgiți, Esmond a spus că, asemenea lor, nici noi nu vom ajunge vreodată într-o situație pentru care Dumnezeu să nu aibă un plan.

„Amintiți-vă că atunci când Dumnezeu dezamăgește, o face întotdeauna pentru a realiza ceva mai măreț”, a subliniat Esmond.

După ce a dat câteva exemple de personaje biblice care au fost dezamăgite iar în cele din urmă au primit ceva mai bun –Moise, David, Maria și Marta sunt doar câteva exemple – Esmond s-a îndreptat spre experiențele din jurul dezamăgirii din 1844. El s-a concentrat în mod deosebit asupra experienței lui Hiram Edson, unul dintre primii credincioși, care a înțeles primul semnificația teologică a ceea ce se întâmplase în 22 octombrie 1844.

Potrivit relatărilor păstrate de istoricii adventiști, în ziua de 23 octombrie, în timp ce Edson traversa un lan de porumb pentru a vizita câțiva credincioși care trecuseră prin dezamăgire, acesta a înțeles că acea „curățare a sanctuarului” la care se făcea referire în cartea lui Daniel era, într-adevăr, un eveniment care începea în data de 22 octombrie, însă nu se referea la Pământul acesta, ci la Cer și la lucrarea de mijlocire a lui Isus de acolo.

Această înțelegere a schimbat perspectiva pionierilor, a spus Esmond, și ar trebui să schimbe și perspectiva noastră.

„Pionierii nu erau oameni educați, bogați, sau cu mijloace de comunicare, însă Dumnezeu i-a folosit pentru că erau credincioși”, a spus el. „Dacă ar fi fost aici și ar fi văzut câteva dintre lucrurile cu privire la care ne îngrijorăm, probabil ne-ar spune: «Ce problemă aveți?!»”, a subliniat Esmond. „Amintiți-vă că din acea dezamăgire a luat naștere însărcinarea de a termina lucrarea.”

Dincolo de dezamăgire

Sâmbătă după-amiază, Bill Knott, directorul revistelor Adventist Review și Adventist World și specialist în istoria bisericii, a vorbit despre cum a fost pentru cei care au trecut prin dezamăgirea din 22 octombrie, iar în mod deosebit despre cum au fost zilele și săptămânile care au urmat. Cei care nu au renunțat la credință și cei care nu s-au întors în bisericile din care proveneau erau ridiculizați, a povestit el.

Pentru Wilson, care a încheiat ceremonia de aducere-aminte după scurta prezentare a lui Knott, situația disperată a primilor credincioși anticipează experiența credincioșilor adventiști de la sfârșitul timpului.

„Cei care doresc să rămână credincioși Cuvântului lui Dumnezeu vor fi, de asemenea, ridiculizați și luați în derâdere”, a spus pastorul Wilson. „Însă nu avem de ce să ne temem; Dumnezeu va fi cu noi până la capăt.” În acest context, atât Ted Wilson, cât și alți vorbitori, au subliniat faptul că biserica din zilele noastre ar trebui să fie la fel de tenace și de perseverentă ca acei pionieri.

Esmond a spus că este important ca adventiștii de azi să își amintească faptul că nu este important ce știm, ci ce facem cu ceea ce știm.

„Pionierii noștri ne-au dat adevărul, însă nu ne-au putut da și credincioșia lor”, a spus Esmond. „Astăzi, Dumnezeu contează pe dumneavoastră și pe mine. El ne invită să facem parte dintre cei care vor transmite lumii ultimul avertisment înaintea revenirii Sale.”

Esmond a repetat apelul adresat credincioșilor și conducătorilor adventiști de a-și aminti că atunci când Dumnezeu dezamăgește o face întotdeauna având în vedere ceva mai măreț. Întrebarea este, a spus el, care va fi rolul nostru.

„Veți fi acel lucru măreț care a urmat dezamăgirii?” a întrebat el.

Sursa: Biserica Adventistă mondială/ Adventist Review