Educația este marea durere a României și nu numai a ei. De 30 de ani în peisajul sistemelor de educație din România a apărut și educația religioasă de masă…

EDUCAȚIA CREȘTINĂ – ISTORIA ȘI FILOZOFIA EI, de Kenneth O. Gangel și Warren S. Benson, Editura Cartea Creștină, 1994…

Kenneth O Grangel este președintele catedrei de Educație Creștină de la Dallas Theological Seminary. A absolvit un Master în Teologie la Grace Theological Seminary, un Master în Litere și Filozofie la Fuller Seminary și un Doctorat în Filozofie la University of Missouri.

Warren S. Benson este vicepreședintele consiliului de conducere și profesor de Educație Creștină la Trinity Evanghelical Divinity School. A absolvit un Master în Teologie la Dallas Theological Seminary și un Doctorat în Filozofie la Loyola University.

În Introducea acestui volum, autorii precizează: „O istorie a educației creștine nu trebuie confundată cu o consemnare a realizărilor școlii duminicale. Disciplina a avansat, depășind cu mult acel stadiu, iar astăzi studenții nu mai sunt atât de naivi să nu înțeleagă foarte bine că nu se mai poate concepe noțiunea de istorie și filozofie a educației creștine fără a vedea toate ramificațiile, implicațiile și influențele care au afectat-o din epoca precreștină și până astăzi.

Am încercat să facem ca acest volum să fie atât logic cât și plăcut și ușor de citit – logic în sensul că cea mai bună abordare a analizei fluxului de gândire pare să fie o combinație de cronologie și biografie. Firește că există suprapuneri parțiale, atunci când e necesar să luăm în considerare anumite evenimente din diferite părți ale lumii, care au avut loc în aceeași perioadă de timp.

Volumul este conceput să fie plăcut și ușor de citit atât pentru studenții universitari cât și pentru cei care fac studii post universitare, prin aceea că el subliniază faptul că oamenii influențează gândirea și făuresc istoria. Fiecare capitol se concentrează asupra concepțiilor acelor persoane care au influențat sau au fost influențate de conceptele educaționale creștine. Cititorii sunt rugați să rețină premisa că este esențială o dezvoltare treptată și o clarificare a ideilor de-a lungul anilor. Cum am ajuns de la Platon la pietism ? Ce legătură este între Aristorel și Augustin sau între Augustin și d’Aquino ? Ce anume din perioada Renașterii, a Reformei sau a Iluminismului ne oferă modele de gândire și înțelegere pentru a analiza lumea de la sfârțitul secolului al XX-lea ? Acest gen de întrebări fac ca o istorie a ideilor educative să prezinte o mare importanță.”(p.11).

Cartea are 18 capitole, acoperind perioada de la Noul Testament la contemporaneitate. Este alcătuită în ordine cronologică și încearcă să se oprească asupra acelor epoci și personaje care au marcat decisiv istoria educației creștine.

Volumul abordează dintr-o perspectivă cuprinzătoare istoria educației creștine, integrând-o în istoria cuprinzătoare a Bisericii Creștine. Iată ce spun autorii despre starea actuală a Bisericii Creștine: „Biserica, deși nu vibrează și nu este pe deplin sănătoasă, este cel puțin vie și funcționează. În anumite privințe ea este chiar sănătoasă. Dar este sănătoasă doar acolo unde teologia a rezistat tendinței de secularizare și s-a dedicat revelației biblice a Bisericii.”(p.340)

Pentru cititorul care citește această carte este folositor să facă și o comparație cu educația promovată de propria sa denominațiune…

Lectură instructivă…

Dr. Valeriu Petrescu