Pericolul major pe care îl prezintă de câtva timp noul coronavirus impune reflecții. În calitate de credincioși, în afară de faptul că ne rugăm, ne punem întrebări de toate felurile și căutăm răspunsuri care nu pot evita perspectiva Sfintei Scripturi.

Cea mai cunoscută epidemie în vremurile biblice era ciuma, numită astăzi și pesta, sau plaga bubonică. Ebraica biblică o numea déḇer (exterminare), iar în greacă se numea loimós sau thánatos (moartea).

Ciuma este cauzată de o bacterie (Yersinia pestis) purtată de rozătoare și de purici infestați. Este o morbiditate asociată uneori cu războiul și mânuirea cadavrelor. Într-o zi sau maximum o săptămână de la infestare, apar simtome asemănătoare cu ale gripei: febră, dureri de cap și vomă. Ganglionii se umflă neobișnuit și apar bube mari, care uneori se deschid. În funcție de tipul de ciumă, plaga poate da septicemie sau pneumonie. Fără tratament, moartea survine în zece zile pentru 30%-90% din cei infestați.

Ciuma apare în Biblie ca o plagă peste vitele egiptenilor (Exodul 9:3), dar nu și peste oameni (Ex 9:16). Evreii sunt amenințați cu această ciumă în caz de călcare a legământului (Leviticul 26:25; Dt 28:21). Pe vremea lui David, în trei zile, ciuma a secerat 70.000 de oameni (2Sam 24:15). Ciuma a fost una din cele trei pedepse clasice (alături de sabie și foamete), cu care Dumnezeu a amenințat pe poporul Lui înaintea distrugerii Ierusalimului (Ieremia 14:12; 21:6-9). O treime din populație avea să piară de ciumă (Ezechiel 5:12).

Alături de ciumă, sunt menționate în Biblie și alte plăgi mortale, epidemii și suferințe cu care Dumnezeu a amenințat pe cei care se vor depărta de El. Anticii numeau bolile după manifestare, folosind uneori același cuvânt pentru boli diferite, dar cu simptome asemănătoare. În funcție de termenii folosiți, contextul ne permite să ne gândim la holeră, febra tifoidă, oftică, pojar, dalac, varicelă, variolă, lepră și alte afecțiuni cutanate similare, scabie, „râia”, bube care supurează, psoriazis și eczeme.

Pe lângă aceste afecțiuni cumplite, Biblia descrie plaga ciudată și fără nume a lui Iov (Iov 2:7-8), „o rană dureroasă, din tălpi până în creștet”, care cauza mâncărimi teribile, și care a fost cauzată de Dr. Satan, marele inginer biolog al răului. Pielea bietului Iov se înnegrea și cădea, și simțea că-i ard oasele de febră și deshidratare (Iov 30:30).

Aceasta este și prima din cele șapte plăgi ale Apocalipsei, care vor veni peste cei care nu vor fi ascultat ultima avertizare (Apocalipsa 14:6-12): „Primul înger s-a dus şi a turnat vasul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul Fiarei şi care se închinau chipului ei.” (Apocalipsa 16:2)

Această plagă va continua, fiind resimțită și în timpul plăgilor care se vor succeda rapid în acel timp cum nu a mai fost și nu va mai fi (Apocalipsa 16:10-11).

Autor: Florin Lăiu

Articolul Epidemii și pandemii în Biblie (I) apare prima dată în Biserica Adventistă.