„Nu ne vom îngropa capetele precum struțul, comportându-ne ca și cum nu au loc abuzuri”, a spus Ivan Williams, director al Asociației Pastorale din cadrul Diviziunii Nordamericane (NAD) în timpul discursului său din cadrul conferinței despre abuz enditnow, din data de 24 septembrie 2018.

Întâlnirea de două zile, desfășurată la sediul diviziunii din Columbia, statul Maryland, Statele Unite ale Americii, a fost organizat pentru a le oferi pastorilor, cadrelor didactice, voluntarilor, angajaților bisericii și credincioșilor instrumentele și informațiile necesare pentru eliminarea abuzului în zona lor de influență. Parte a campaniei enditnow, desfășurată de Biserica Adventistă, conferința a reunit experți din domenii foarte variate, de la conducători și administratori ai bisericii la susținători ai încetării abuzului, avocați și femei care au vorbit despre confruntarea lor cu abuzul.

„Este un eveniment anual la care participă prezentatori diferiți și sunt prezentate teme variate deoarece știm că nu este suficient să ni se spună o singură dată”, a spus Erica Jones, director adjunct al Departamentului Misiunea Femeii din cadrul NAD și organizatoare a conferinței. „Trebuie să ni se amintească [despre acest subiect], și întotdeauna apar informații noi.”

Luni, 24 septembrie, pastorii, conducătorii bisericii, cadrele didactice și studenții au fost invitați să asiste la prezentări în spaniolă, iar în ziua următoare în engleză. În plus, întâlnirile au fost transmise în direct pe Facebook și YouTube, astfel încât oameni de pe teritoriul diviziunii și chiar din țări și teritorii precum Mexic, Belize, Letonia, Estonia și Insulele Bermude au putut să le urmărească și să primească resursele oferite de organizatori.

Transmisiunea în spaniolă a fost urmărită de aproape 6 500 de persoane, în decurs de 48 de ore de la difuzare, iar cea în limba engleză de 5 572 de persoane, în decurs de 24 de ore.

Poziția Bisericii

Discursul de deschidere a conferinței în limba engleză a fost susținut de Alex Bryant, secretar executiv al NAD, care a prezentat poziția Bisericii Adventiste cu privire la abuz. În calitate de secretar executiv, Bryant este responsabil de formularea, distribuirea și integrarea tuturor regulamentelor diviziunii.

„Biserica nu tolerează nicio formă de abuz, fie el fizic, sexual, emoționale sau mintal”, a spus Bryant. Acesta a adăugat că la baza prevederilor cu privire la abuz stă convingerea că toate ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu. În consecință, dacă maltratăm o altă persoană, Îl maltratăm pe Dumnezeu.

„Avem responsabilitatea încredințată de Dumnezeu de a face eforturi pentru protejarea persoanelor vulnerabile din jurul nostru. Astfel, regulamentele și învățăturile noastre ar trebui să îi protejeze pe cei mai vulnerabili dintre noi, copiii, soții și persoanele aflate în relații abuzive”, a spus Bryant.

Bryant a spus că deși Biserica a formulat numeroase regulamente și instrucțiuni pentru abordarea situațiilor de abuz, el dorește să faciliteze accesul conducătorilor bisericii la ele.

„Cred că unul dintre lucrurile pe care le putem face pentru a vă ajuta este să le punem pe toate într-un loc. Deocamdată sunt împrăștiate prin statutul nostru de organizare și funcționare”, a spus Bryant. „Mi-am promis să le adun într-un singur loc pentru a fi mai ușor de găsit și înțeles.”

Prețul pasivității

Kate Ott, profesor conferențiar de etică socială creștină în cadrul Facultății de Teologie Drew și lector în cadrul Facultății de Teologie Yale, unde predă teologie practică, a vorbit despre importanța creării unor limite, în mod deosebit în comunitățile religioase. În timp ce regulamentele pe care le respectăm ne ajută să stabilim aceste limite, este nevoie de mai mult.

„Instituțiile religioase nu sunt scutite de respectarea legilor seculare, și nici nu ar trebui să fie. De fapt, ar trebui să avem standarde mai înalte”, a spus Ott. „Suntem comunități definite de dragoste, încredere, respect și dreptate. Ar trebui să spunem: „Legea nu merge destul de departe. Ce altceva mai putem face?”

„În comunitățile religioase avem abilitatea și responsabilitatea morală de a răspunde corect și nepărtinitor. O putem face”, a spus Ott. „Este în joc integritatea relației pastorale și a instituțiilor noastre religioase.”

„Pasivitatea nu reprezintă o alternativă”, a spus David Fournier, vice-președinte și director relații clienți în cadrul Adventist Risk Management, compania oficială de asigurări a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Ce este responsabilitatea?

Pe lângă faptul că suntem trași la răspundere în conformitate cu statutul de funcționare al Bisericii, conducătorii, cadrele didactice și voluntarii din cadrul bisericilor și școlilor adventiste sunt responsabili în fața legii de raportarea cazurilor de abuz.

„Responsabilitatea legală include obligativitatea raportării cazurilor de abuz”, a spus Krista Blakeney-Mitchell, director adjunct al programului de asistență pentru îmbunătățirea răspunsului în cazuri de abuz sexual, violență domestică și hărțuire din cadrul Departamentului de Justiție al Statelor Unite.

Potrivit acestuia, persoanele obligate să raporteze aceste cazuri sunt cele ale căror funcții sau poziții la locul de muncă face raportarea obligatorie.

„Acestea recunosc și reacționează [în caz de abuz, dar îl] și raportează, iar acolo se încheie responsabilitatea lor”, a spus Mitchell. Pe de altă parte, „responsabilitatea poate fi un angajament de o viață”. Potrivit lui Mitchell, a fi responsabil înseamnă să fii informat, să cunoști limitele, să oferi susținere continuă și să schimbi ceva în jurul tău.

„Comunitățile responsabile, mai ales în cadrul bisericii, vor merge mai departe. Știm că avem o responsabilitate morală în fața lui Dumnezeu însă, pe lângă aceasta, avem responsabilitatea de a încerca să facem această lume un loc mai bun”, a spus Mitchell. „Atunci când credem cu adevărat în acest lucru, nu ne mai întrebăm dacă suntem, sau un, obligați să raportăm cazurile de abuz.”

Unora li se poate părea greu să tragă la răspundere un alt creștin pentru acțiunile lui, mai ales dacă acesta este cunoscut și iubit în comunitate, însă acesta nu ar trebui să ne împiedice să îl raportăm la poliție.

„Avem datoria de a raporta abuzurile”, a spus Tony Anobile, vicepreședinte în cadrul NAD. „Nu este plăcut, iar uneori creează conflicte cu cei din jurul nostru însă mai degrabă aș face-o și aș ști că mi-am făcut datoria și că am conștiința curată, decât să pretind că nu văd.”

Mitchell subliniază aceeași idee: „Indiferent dacă, potrivit legii, ești obligat, sau nu, să raportezi cazurile de abuz, ești responsabil pentru fratele sau sora ta. Atunci când bisericile acceptă această responsabilitate, progresul este iminent.”

Sursa: Adventist Review