Am ezitat să vorbesc despre noul coronavirus (COVID-19) și despre posibilele implicații asupra profeției și vice versa. Sunt atât de multe lucruri pe care încă nu le cunoaștem. Dar, cu statul California și cu multe alte locuri izolate complet, cu posibilitatea de a părăsi casa doar pentru a face mișcare și a-și cumpăra alimente, oamenii sunt neliniștiți și mă întreabă dacă am vreun sfat.

În primul rând, inspirați adânc și analizați lucrurile dintr-o perspectivă mai amplă. Din păcate, COVID-19 a cauzat mii de decese premature, dar numărul este nesemnificativ în comparație cu cel al deceselor cauzate de gripa spaniolă în urmă cu 100 de ani, atunci când au decedat între 50 și 100 de milioane de persoane din întreaga lume. În acel moment, populația lumii număra mai puțin de două miliarde de locuitori (în prezent numără aproape opt miliarde).

Înainte de gripa spaniolă a fost ciuma neagră, care se estimează că a omorât între 75 și 200 de milioane de oameni (1347-1351) într-o perioadă în care populația lumii era de mai puțin de 500 de milioane. Adică au murit aproximativ unul din trei oameni. Deci, deși în termeni umani situația actuală este foarte gravă, nu putem spune că a atins „proporții apocaliptice”.

Cuvântul ebraic pentru boală contagioasă sau pandemie este dever. Acesta apare de aproximativ 50 de ori în Biblia ebraică (Vechiul Testament). Rădăcina cuvântului înseamnă „a distruge” și a ajuns să aibă sensul de „plagă” sau „ciumă”, de unde asocierea cu „molima”, boala contagioasă adesea asociată cu animanele (Exod 9:3). Așa a plănuit Dumnezeu să îi sperie pe canaaniți astfel încât Israelul să nu fie nevoit să lupte pentru a ocupa țara promisă (Numeri 14:12). Aceasta a fost, de asemenea, o consecință a nerespectării legământului, fiind adesea asociată cu răboiul și foametea în cunoscutul trio: război, foamete și ciumă (Levitic 26:25; Ieremia 24:10; Ezechiel 14:12-21). Împreună, cele trei reprezintă etapele asedierii unui oraș. Războiul conduce poporul între ziduri, apoi urmează foametea, iar rezultatul final este o boală contagioasă urmată de exil (Levitic 26:21-26; Ieremia 21:6-9; Ezechiel 7:15). Acest dever nu este prezentat ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu, ci ca o consecință a neascultării, ceea ce duce la pierderea protecției lui Dumnezeu (Ieremia 27:13; 32:24; 34:17; 38:2).

Biblia scrisă în greacă (Noul Testament) are mai puțin de spus despre boli contagioase. Luca 21:11 asociază ciuma (greacă: loimos, loimoi) cu cutremure, foamete și semne în cer care urmau să apară în momentul distrugerii Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Manuscrisele grecești târzii menționează ciuma în Matei 24:7, probabil ca urmare a familiarizării cu stilul lui Lucian. Cu alte cuvinte, loimos/loimoi este una dintre consecințele asediului lui Tit asupra Ierusalimului. De asemenea, cuvântul este folosit în sens metaforic în Faptele Apostolilor 24:5 acolo unde Pavel este descris ca „omul acesta, care este ca o ciumă”. În afară de acestea mai este un singur text care conține un cuvânt tradus adesea prin „ciumă”, iar acesta este Apocalipsa 6:8. Călărețului de pe calul gălbui i se dă „putere peste a patra parte a pământului pentru ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă” (greacă: thanatos – un cuvânt comun pentru moarte, traducerea obișnuită în greacă a cuvântului dever din Vechiul Testament). În interpretarea adventistă istoricistă, Apocalipsa 6:8 nu este un semn al sfârșitului, ci ceva comun întregii perioade dintre deschiderea sulului și revenirea lui Isus. Textul care se aplică timpului sfârșitului și care nu pare deloc relevant aici este cel din Apocalipsa 16:2, care vorbește despre rănile care îi afectează pe cei care aveau semnul fiarei. Deși rănile sunt severe, nu sunt utilizate cuvintele folosite de Biblie pentru boală contagioasă sau pandemie.

Scurta concluzie a acestui studiu biblic are două componente. Pandemia nu este nici un „semn al sfârșitului”, nici o pedeapsă directă, intenționată, din partea lui Dumnezeu, ci una dintre consecințele păcatului, în sensul său cel mai larg. În Vechiul Testament, era o afecțiune care putea și trebuia să fie ușurată prin acțiuni umane (Ieremia 27:13; 38:2). Cel mai practic remediu biblic pentru bolile contagioase este izolarea socială (Numeri 5:1-4; vezi și Numeri 12:10-15 și Levitic 13:45-46), cu care mulți dintre noi se confruntă acum. Pe scurt, profeția biblică nu indică faptul că pandemia este un element cheie al „semnelor sfârșitului” dar nici nu o exclude dintre necazurile din timpul sfârșitului.

Acestea fiind spuse, profeția indică clar faptul că panica este doar o caracteristică a evenimentelor finale (Luca 21:25-26). COVID-19 ar putea cauza niveluri escatologice de panică? Nu sunt profet, economist sau om de știință, așa că țineți cont de acest lucru când citiți rândurile care urmează. Epidemia de COVID-19 s-ar putea agrava mult, ucigând, în cel mai rău caz prezentat de autorități, multe milioane de oameni, ceea ce înseamnă că ar face la fel de multe victime ca gripa spaniolă, dar mai puține decât ciuma neagră. Cea mai mare preocupare nu este cu privire la virusul actual, ci cu privire la o mutație a acestuia și transformarea lui în ceva și mai periculos. Această posibilitate trebuie urmărită îndeaproape, însă nu este probabilă (accept să fiu corectat cu privire la acest aspect, însă din surse științifice, nu din speculațiile prezente pe internet). Virusurile tind mai degrabă să își diminueze puterea decât să devină mai puternice. În plus, din cauza posibilității de testare pe scară largă, în acest moment, rata deceselor este mai mică de 3%, deoarece multe persoane infectate cu COVID-19 nici nu o știu. În Coreea de Sud, unde s-au realizat numeroase teste, aceasta este de 0,7%. În prezent (21 martie), în Germania se înregistrează un procent de 0.3%, a zecea parte din rata raportată în China și Italia (75 de decese din 21.000 de cazuri raportate). În SUA, rata este de aproximativ 1,2%.

Sunt preocupat mai degrabă cu privire la urmările economice ale izolării sociale timp de mai multe luni (dacă se va dovedi necesară). În cel mai rău caz, se estimează că, în SUA, somajul ar putea ajunge la 20% sau chiar mai mult, dacă blocarea economiei durează între 6 și 12 luni. Acest lucru ar putea declanșa o a doua Mare Depresiune. Ținând cont de faptul că deja se fac cumpărături generate de panică, ordinea socială în lumea post-creștină a Facebook s-ar putea dezintegra ușor, producând revolte, jafuri și alte consecințe. Printre consecințele probabile s-ar număra sfârșitul educației superioare în sala de curs așa cum o știm, o scădere pe termen lung a turismului și a numărului călătoriilor internaționale, o scădere majoră a dezvoltării industriei restaurantelor și a vânzării cu amănuntul și o creștere semnificativă a persecuției anti-creștine percepute în țară. După cum spunea Isus, „vegheați dar, pentru că nu știți…” (Matei 24:42).

Dacă doriți să știți care sunt speculațiile mele, și nu sunt prea multe, cred că peste câțiva ani vom considera că reacția globală la COVID-19 a fost exagerată. Dar, întrucât nu știm dacă acest lucru chiar este adevărat, mă bucur că facem ceea ce facem, pentru orice eventualitate. Dar chiar dacă peste câțiva ani ne vom afla în Împărăție, nimeni nu se va plânge că îi lipsește adrenalina de aici.

Autor: Jon Paulien, profesor de Noul Testament și decan al Școlii de Religie la Universitatea Loma Linda.

Sursa: https://revelation-armageddon.com/2020/03/corona-virus-and-prophecy/

Articolul Coronavirusul și profeția apare prima dată în Biserica Adventistă.