„Credeam că Dumnezeu nu mă mai putea folosi după ce am predat timp de 34 de ani”, a spus Belinda Ennes, „însă mi-a oferit aventura vieții mele!”

Ennes este directoarea unei școli adventiste de ziua a șaptea din insula Yap, arhipelagul Carolinelor, din Pacificul de Vest.

Yap este cunoscută mai ales pentru diavolii de mare, uriașii prietenoși care alunecă prin apele sale limpezi ca cristalul, pentru că locuitorii obișnuiau să utilizeze monede uriașe de piatră ca monede de schimb și pentru istoria bogată legată de cel de-al Doilea Război Mondial.

„Yap mi-a depășit cu mult așteptările”, a declarat Ennes. „cu excepția faptului că nu există animale periculoase”, a glumit ea. „Credeam că e normal să existe.”

„Iubesc copiii și cultura insulei”, a adăugat Ennes. „Pe Yap nu îi pasă nimănui de statut, copiii nu vin la școală cu iPhone-ul și nu avem probleme cu atacurile armate la școală, pentru că pe insulă nu există arme. Totul este atât de diferit de școala de oraș la care am lucrat timp de 14 ani înainte de a mă pensiona la vârsta de 70 de ani.”

Cu toate acestea, există și unele asemănări, a spus Ennes.

„Copii de aici, asemenea celor din orașele americane, doresc cu disperare să aibă speranță”, a spus ea. „Faptul că le pot oferi acea speranță prin credința în Isus Hristos este cel mai satisfăcător aspect al vieții mele aici.”

Yap face parte din Statele Federate ale Microneziei, o țară independentă care are legături strânse cu Statele Unite. Locuitorii insulelor au dreptul să trăiască și să lucreze în Statele Unite, folosesc dolarul american ca monedă de schimb, iar țara are un acord de securitate cu Statele Unite.

„Datorită legăturilor apropiate cu Statele Unite, cetățenilor americani le este foarte simplu să trăiască și să lucreze aici”, a spus Ennes. „Am completat formularul prin Adventist Volunteer Services [Serviciul Adventist de Voluntariat] într-o zi de miercuri, iar în următoarea duminică am primit un telefon de pe insulă, fiind informată că voi fi noua directoare. Trei luni mai târziu participam la o întâlnire în Honolulu cu ceilalți directori ai școlilor noastre din Micronezia.”

„Îmi place faptul că majoritatea profesorilor noștri sunt studenți misionari. Sunt niște tineri minunați, pozitivi și dedicați cum rar îți e dat să întâlnești”, a spus Ennes. „Eu trebuie să îi instruiesc și să le fiu mentor și apreciez dragostea și respectul pe care le primesc din partea lor.”

Apropierea lui Ennes de studenții misionari începe să aibă sens când afli că se află pe insulă pentru unul dintre el. „Este vina nepoatei mele”, a spus Ennes chicotind și cu o licărire în ochii albaștri. „Am susținut-o pentru a studia în școli și în universități adventiste. Este singura adventistă dintre nepoții mei și am văzut în viața ei importanța educației adventiste. Slujește ca student misionar în Micronezia și m-a încurajat să vin și eu. Mă aflu aici din cauza ei.”

Leah Lauzon din Port Heron, Michigan, Statele Unite, se află în Yap pentru al doilea an consecutiv.

„Prin modul în care se comportă cu elevii și cu noi, Ennes m-a inspirat să îmi schimb planurile de viitor. Astfel, nu îmi mai doresc să devin designer grafic, ci profesor”, a spus Lauzon. „Mi-a arătat că educația înseamnă să te apropii de copii, să clădești relații și să îi ajuți în viață. Nu este vorba doar despre educație, ci și despre mântuirea lor. Ne-a demonstrat zi de zi ce înseamnă să fii profesor adventist.”

Nathan Moravetz, care a cunoscut-o pe Leah în Camp au Sable, în Michigan, înainte de a veni pe insulă, îi împărtășește opinia.

„Aici avem nevoie de profesori pensionați deoarece ei au atât experiență cât și motivație pentru misiune”, a spus Moravetz. „Ennes este dedicată și este pasionată de lucrarea cu tinerii. Avem, cu adevărat, nevoie de experiența ei. În plus, ea ne face să ne simțim în familie, ceea ce apreciem foarte mult. Noi, studenții misionari, avem energie, însă ne lipsește experiența. Ea ne binecuvântează cu experiența ei bogată.”

Ennes, care s-a mutat din Gentry, Arkansas, pentru a fi aproape de surorile și de fratele ei, a adus un suflu nou și a oferit o direcție școlii de pe insula Yap. Doi dintre frații ei au venit pe insulă pentru a experimenta aventura și pentru a o susține. „Slujirea pe insula Yap a fost o binecuvântare pentru noi toți”, a spus ea.

„Obișnuiam să stau în biserică ascultând povestirile misionarilor și gândindu-mă că mi-ar plăcea ca într-o zi să fiu și eu unul”, a continuat Ennes. „Dar odată cu trecerea timpului am ajuns să cred că eram prea bătrână. Presupun că Dumnezeu a fost de altă părere, pentru că mă aflu aici și îmi place.”

„Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru că a trimis-o pe Belinda pe insula Yap”, a spus Arne Nielsen, Vice-președinte pentru educație în cadrul Diviziunii Nord-americane. „Experiența și bunătatea ei sunt mai valoroase decât își poate imagina.”

Dacă sunteți profesor pensionar sau vă pricepeți la renovarea clădirilor și Dumnezeu încă vă mai poate folosi, de ce nu răspundeți chemării Lui de a experimenta aventura misiunii în Micronezia? Veți fi iubit, respectat și necesar în fiecare zi petrecută acolo. Iar după o zi în care împărtășiți dragostea lui Hristos cu familiile de pe insula Yap, puteți oricând ceda ispitei de a înota cu diavolii de mare sau de a merge într-o drumeție prin junglă pentru explora epavele avioanelor de luptă dărâmate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Poate că Dumnezeu v-a pregătit aventura misiunii în Micronezia.

Sursa: Adventist Review