Europa este un continent caracterizat de post-modernism și laicitate, aproape imun la religie, sau cel puțin așa pare din exterior. Există dovezi ale faptului că numeroase biserici creștine fac eforturi pentru a-și păstra membrii. În acest context, în cadrul întâlnirii anuale ce a avut loc în Lyon, Franța, comitetul executiv al regiunii Intereuropene a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a analizat creșterea Bisericii.

Administratorii Diviziunii Intereuropene au cerut ajutorul unor invitați speciali, care le-au oferit sfaturi și idei reprezentanților uniunilor de conferințe prezenți la întâlnirea anuală. Principalii vorbitori au fost pastorul Wayne Krause, Director pentru plantarea de biserici, ucenicie și misiune în orașe în regiunea Pacificului de Sud, și Jon Paulien, fost decan al Facultății de Teologie din cadrul Universității Loma Linda din California.

Potrivit vorbitorilor, provocările cu care se confruntă bătrânul continent nu reprezintă o noutate, ci corespund tranziției paradigmelor sociale. Principala problemă o reprezintă faptul că Biserica trebuie să prindă din urmă o societate care trece printr-o schimbare rapidă.

„Cui preferați să împărtășiți Evanghelia? Creștinilor din alte biserici sau celor care nu sunt interesați de Dumnezeu?” a întrebat dr. Krause audiența. El a folosit ca exemplu ceea ce a experimentat apostolul Petru atunci când Dumnezeu i-a cerut să îl viziteze pe Corneliu. A fost nevoie ca ucenicii să depășească bariera mintală care exista între cei circumciși și „păgâni” (vezi Faptele apostolilor 10).

Deoarece societatea nu mai este interesată de biserici, religie sau Biblie, a scăzut numărul celor dispuși să asculte dacă folosim metodele tradiționale adventiste de a împărtăși evanghelia, iar acest lucru este valabil și în cazul botezurilor și convertirilor.

„Este o diferență mare între a vorbi despre o anumită doctrină unei persoane deja credincioase și predicarea Evangheliei unui necredincios”, a continuat dr. Krause. „În societatea de azi, studierea Bibliei nu este mai relevantă decât studierea Coranului”, a adăugat el.

În zilele noastre vorbim mai degrabă despre a face ucenici decât despre a învăța sau a împărtăși cunoștințe. Aceasta acțiune de a face ucenici nu implică doar simpla transmitere a mesajului, ci și decizia de a sta, de a petrece timp și de a trăi cu oamenii – așa cum a făcut Isus.

Dr. Krause a cerut susținerea celor care fac ucenici în societățile seculare, deoarece aceasta nu este similară studiilor biblice tradiționale. „Nu îi criticați pe cei care transformă oamenii seculari în ucenici”, a adăugat el. „Este doar o altă metodă de predicare a Evangheliei.”

„O modalitate de a ști în ce stadiu se află biserica voastră locală este să vă întrebați: «Dacă biserica mea s-ar închide azi, acest lucru ar fi observat de comunitate sau de locuitorii din cartier? Vor simți lipsa bisericii?»” a sugerat dr. Paulien. Potrivit acestuia, punctul central constă în slujirea comunității locale nu doar în Sabat, ci tot timpul. Altfel, Biserica riscă să devină doar un club social select.

Dacă facem acest lucru fără a avea abordarea corectă, există riscul de a face mai mult rău, tratându-ne vecinii ca și cum ar fi oameni în nevoie, iar biserica s-ar afla pe o treaptă superioară atunci când se raportează la ceilalți. Ansamblul credincioșilor nu este superior nimănui, ci suntem, [mai degrabă, toți] slujitori, iar acest statut ar trebui să se reflecte în modul în care ne raportăm la ceilalți. „Trebuie să învățăm diferența dintre nevoile resimțite și nevoia de Evanghelie”, a explicat dr. Paulien. „Toată lumea are nevoie de Evanghelie, însă oamenii [seculari post-moderni] nu simt de au nevoie de ea, așa că trebuie să aflăm de ce simt că au nevoie.”

„În măsura în care este posibil, NU lucrăm pentru comunitate, deoarece acest lucru îi face pe oameni să se simtă umiliți atunci când primesc ajutorul pe care îl oferim. Este mai bine să îi ajutăm pe oameni în timp ce ei ne ajută să le slujim altora, în alte domenii”, a comentat dr. Krause. În această abordare a slujirii celor în nevoie este imperativă evitarea oricărei încercări de a ieși în evidență – precum distribuirea de alimente în cutii sau sacoșe cu sigla bisericii – deoarece acest lucru îi va prezenta pe cei care le primesc ca fiind săraci în fața vecinilor lor. „Când procedăm astfel, avem impresia că le vorbim celorlalți despre cât de buni suntem, însă în realitate persoana care le primește se află într-o situație delicată, fiindu-i afectată în mod public stima de sine”, a spus dr. Paulien.

Potrivit dr. Krause, „Existăm pentru cei care nu sunt încă aici”, iar înțelegând motivul existenței Bisericii credincioșii se vor simți motivați să acționeze și să schimbe modul în care trăiesc Evanghelia.

Însă în cazul unei schimbări radicale în modul în care trăim adventismul ne poate aduce critici din interiorul bisericii. „Nu criticăm alte confesiuni religioase, așa că nu îi putem critica nici pe ai noștri”, a subliniat dr. Krause. Implicit, criticarea celor care critică nu va face decât să perpetueze aceeași stare și îi va plasa pe toți la același nivel. Această tendință trebuie schimbată.

Dr. Paulien a continuat explicând evoluția societății, începând cu post-modernismul, care a căutat adevărul cu ajutorul grupurilor cu autoritate în domeniu. În acest stadiu, societatea a fost dezamăgită de autoritarismul grupurilor religioase tradiționale. Ca urmare, societatea s-a transformat în „modernism creștin”, căutând adevărul în Biblie, presupusa sursă de autoritate a fostelor grupuri cu autoritate. „Aici îi regăsim pe majoritatea adventiștilor”, a explicat dr. Paulien.

Însă societatea a mers mai departe și a observat existența a numeroase confesiuni religioase, toate pretinzând a avea la bază Biblia, ceea ce i-a determinat pe oameni să adopte o perspectivă analitică, „modernismul secular”, având încredere doar în dovezi și, în consecință, în știință. De asemenea, în abordarea științifică, orice teorie poate fi revizuită și modificată, așa că știința nu mai are o abordare de tipul alb sau negru, a adăugat el. Această lipsă de puncte de reper aS societății a împins-o spre paradigma contemporană – „post-modernismul secular” – în care oamenii încă mai simt nevoia inerentă de a avea încredere și de a crede. Potrivit dr. Paulien, noua societate contemporană caută adevărul în relații și povești. Poveștile de la Hollywood modelează mințile și caracterele lumii de azi”.

Se ridică întrebarea „Îl putem găsi pe Dumnezeu într-o societate post-modernă?” „Cu siguranță!”, a adăugat dr. Paulien. „Dumnezeu continuă să lucreze în orice societate”. Cea mai potrivită modalitate de împărtășire a veștii bune în acest context este o atitudine umilă, autentică și sinceră cu privire la eșec, oferind un model de identitate, și ajutându-i pe cei din jur să aibă o viață plină de sens. „Oamenii post-moderni au nevoie de o comunitate în care simt că aparțin, însă aceasta trebuie să fie incluzivă, dispusă să asculte, cu oameni care sunt toleranți cu cei care gândesc altfel”, a continuat dr. Paulien.

„Biserica trebuie să spună povestea adevărului”, a insistat el. „Biserica este chemată să schimbe lumea”, a concluzionat dr. Paulien, iar pentru a o face, Biserica trebuie să acționeze. Trebuie să progreseze și să se adapteze modalității de comunicare a societății în transmiterea adevărurilor veșnice, astfel încât oamenii post-moderni să primească adevărul prin intermediul canalului pe care îl folosesc în viața de zi cu zi.

Sursa: Diviziunea Intereuropeană