Iubirea este cel mai invocat și cel mai neînțeles sentiment. Se cântă atât de intens iubirea, se narează istorii de dragoste, se brodează simțiri ale iubirii dar, ce este dragostea, e greu de înțeles…

EROS ȘI AGAPE – PREFACERI ALE IUBIRII CREȘTINE, de Anders Nygren, Editura Humanitas, 2018…

Anders Theodor Samuel Nygren (1890 – 1978) a studiat teologia și,câțiva ani, a fost pastor evanghelic luteran. Din 1921 a început să predea Filozofia Religiei la Universitatea din Lund, iar după Doctoratul în Teologie(1923)  a devenit Profesor de Teologie Sistematică la aceeași universitate, concentrându-se pe Etica Teologică. A participat activ în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial la dezbaterea despre creștinism și nazism. În 1947 a fost numit Președinte al Federației Luterane Mondiale, iar în 1949 a fost numit Episcop de Lund. După pensionare a predat în câteva universități americane.

Principala sa lucrare este EROS ȘI AGAPE – PREFACERI ALE IUBIRII CREȘTINE, publicată în 1930 (prima parte) și 1936 ( partea a doua) simultan în limbile suedeză și germană. De atunci, vreme de mai mult de 50 de ani, această lucrare fundamentală a fost tradusă și publicată mereu și mereu în diverse limbi.

EROS ȘI AGAPE – PREFACERI ALE IUBIRII CREȘTINE este o carte profund documentată și îndelung argumentată privind un subiect atât de controversat: iubirea creștină.

Spune autorul despre intenția sa în conceperea acestei lucrări: „Cercetarea de față trebuie să servească unui dublu scop: ea dorește să contribuie la înțelegerea sensului ideii creștine de iubire și să pună în lumină prefacerile pe care le-a suferit aceasta în decursul istoriei.”(p.19)

Pentru a înțelege mai clar ideea de evoluție a noțiunii, autorul explică: „Atunci când ideea creștină de agape s-a manifestat pentru prima oară, ea se afla în fața unei stări de spirit etico-religioase fundamentale cu totul altfel orientate, în întregime marcată de ideea de eros în sensul cel mai larg al cuvântului. Întâlnirea creștinismului cu această tendință religioasă fundamentală a lumii antice poate fi descrisă drept moment decisiv. Agape este „reevaluarea tuturor valorilor antice”; dar, pe de altă parte, după această întâlnire era inevitabil ca agape să preia din ce în ce mai mult aceste valori sau chiar ea să fie preluată în schema antică a valorilor, ceea ce, desigur, a însemnat în același timp că ideea de agape a pierdut ceva din sensul ei originar. Astfel a apărut problema care s-a impus mai târziu, în diverse contexte și în cele mai diverse forme, în întreaga istorie a creștinismului: problema eros și agape.”(p.21).

Opera aceasta este vastă și este construită  în două părți cu structuri diferite. Partea Întâi: Cele două motive fundamentale, are o introducere în patru capitole și trei capitole ample cu câte 3-5 subcapitole consistente.

Partea a Doua: Motivele fundamentale în conflict,cuprinde o Introducere și, apoi, trei secțiuni cuprinzând: în prima secțiune: Sinteza se pregătește, un capitol cu 8 subcapitole; în a doua secțiune: Sinteza continuă, 3 capitole fiecare cu câte trei și patru subcapitole; secțiunea a treia : Sinteza se spulberă,două capitole cu 1-4 subcapitole. Totul se finalizează cu o Încheiere.

În ciuda faptului că EROS ȘI AGAPE – PREFACERI ALE IUBIRII CREȘTINE este o lucrare de teologie riguroasă, autorul încercă să folosească un limbaj comprehensibil cititorilor obișnuiți.

Lucrarea dispune de un aparat critic exhaustiv de 75 de pagini format din; Bibliografie, Indice de izvoare, Indice de nume, Indice analitic și Indice de cuvinte grecești.

O lectură consistentă (cartea are 654 de pagini), o lucrare profundă, o lucrare fundamental documentată și riguros alcătuită. Este o lectură pentru cititorii interesați să treacă dincolo de suprafața lucrurilor și a noțiunilor…

Dr. Valeriu Petrescu