Sugestia, în accepțiunea folosită în aceste prezentări de cărți, înseamnă, pur și simplu, propunere sau idee. Pentru cei care nu au obișnuința urmăririi proprietății termenilor, asta este ceea ce fac aici: adică niște propuneri de lectură sau niște idei de lectură. Prin aceasta nici nu justific biografia vreunui autor, nici nu recomand a se lua de bune toate ideile enunțate de acesta. Pornesc de la presupunerea că cititorii vor aborda lectura propusă într-un spirit critic și constructiv în acelaşi timp. Continui să cred că lărgirea orizontului de cunoaștere ajută pe oricine să devină mai eficient în planul lui Dumnezeu…

FIUL LUI DUMNEZEU? – PLEDOARIE PENTRU ISUS, de Brant Pitre, Editura Humanitas, 2917…

Brant Pitre (n.1975) este profesor de Sfânta Scriptură la Seminarul Notre Dame din New Orleans, USA.Și-a făcut doctoratul în teologie la Universitatea Notre Dame, unde s-a specializat în studiul Noului Testament și a Iudaismului Antic. Este autorul a numeroase articole și a câtorva cărți în domeniu, cu un accent special pe viața lui Isus și pe problematica Cinei. Una dintre aceste cărţi a fost tradusă în românește – Misterul Cinei de pe urmă; Isus și rădăcinile iudaice ale Euharistiei, Humanitas, 2016… Este un vorbitor gustat și a ținut serii de conferințe de-a lungul și de-a latul Statelor Unite.De asemenea a produs serii de cd-uri și dvd-uri pe teme de teologie catolică.

Spune autorul: „Această carte pornește de la o singură mare întrebare: A pretins Isus Nazarineanul că e Fiul lui Dumnezeu? Trebuie să atrag atenția de la început că nu e o pledoarie exhaustivă. […] Nu e nici o pledoarie adresată specialiștilor deși, în note, îi citez pe mulți dintre ei. […] Creștini, evrei, musulmani, agnostici sau atei – indiferent de orientarea religioasă -, dacă ați dorit vreodată să judecați singuri dovezile biblice și istorice privitoare la Isus, atunci această carte vi se adresează.” (p.11,22.23)
Cartea începe cu un capitol (În căutarea lui Isus) în care autorul își povestește tribulațiile căutării de răspunsuri privitoare la inspirația Evangheliilor și, mai ales, la întrebarea menționată: A pretins Isus că e Fiul lui Dumnezeu? Este un capitol care definește abordarea acestei căutări ca fiind mai degrabă una a sufletului, decât una strict teologică, deși autorul este un teolog apreciat.

Autorul Postfaței, Robert Baron, după ce povestește cu umor cum l-a cunoscut pe autor, menționează două lucruri notabile despre această carte: „Bazându-se pe cercetările deschizătoare de drum ale lui E.P.Sanders, N.T.Wright, Richard Bauckham, etc., dr. Brant Pitre arată în mod convingător că Evangheliile au fost scrise fie de martori oculari (Matei și Ioan), fie de apropiați ai unor martori oculari (Marcu și Luca), că ele se încadrează în genul literar al biografiilor antice (și nu în genuri folclorice), că au fost scrise mult mai devreme decât estimează majoritatea specialiștilor și că sunt rezultatul unui proces disciplinat de comunicare ce a început chiar în timpul vieții pământești a lui Isus.” […] Cea de-a doua mare contribuție pe care dr. Pitre a adus-o evanghelizării constă în insistența sa asupra rădăcinilor iudaice ale Evangheliei.” (p.231)

În afara capitolului introductiv, pe care l-am pomenit, cartea cuprinde alte 12 capitole împărțite cam jumătate-jumătate între autenticitatea Evangheliilor și divinitatea lui Isus.

Cartea merită citită, dincolo de subiectul ei fierbinte, și pentru a afla cum se poate scrie într-un limbaj accesibil oamenilor nespecializați într-un domeniu, utilizând însă toată documentarea posibilă a domeniului (autorul adaugă textului 384 note, dar nu va speriaţi, acestea apar la sfârşitul cărții)…

Lectură roditoare celor necătători de noduri în papură…

Dr. Valeriu Petrescu (https://www.facebook.com/valeriu.petrescu.3)