Presupusul conflict dintre știință și religie este un subiect peren. Doar că el nu există, în schimb există un conflict între religie și o anume filozofie a științei…

ISTORIA CONFLICTULUI DINTRE RELIGIE ȘI ȘTIINȚĂ, de John William Draper, Editura Herald, 2019…

John William Draper ( 1811 –1882) a fost un om de știință, filosof, chimist, istoric și fotograf, născut în Anglia și trăind mult timp în Statele Unite. Este primul care realizează o fotografie portret și prima fotografie a lunii. A fost, de asemenea, primul președinte al American Chemical Society și unul dintre fondatorii New York University School of Medicine. A fost membru al  National Academy of Sciences.

Lucrarea sa, The History of the Conflict between Religion and Science(adică prezenta lucrare) a devenit celebră și a fost tradusă într-o mulțime de limbi. A tot fost reeditată în peste 50 de ediții numai în Statele Unite.

Tatăl său era pastor Wesleyan, astfel că familia s-a tot mutat în diferite locuri. Draper a studiat la Woodhouse Grove School și apoi la University College London.

A publicat o mulțime de cărți științifice și a abordat și alte domenii care l-au interesat. Dintre aceste lucrări menționez: The History of the Intellectual Development of Europe (1862); History of the American Civil War (3 vol., 1867–1870);  History of the Conflict between Religion and Science (1874).

ISTORIA CONFLICTULUI DINTRE RELIGIE ȘI ȘTIINȚĂ examinează relația dintre religie și știință din perspectiva tezei conflictului dintre cele două. El neagă ideea armoniei celor două și prezintă istoria științei ca fiind: „nu ca relatarea unor descoperiri izolate, ci ca o narațiune a conflictului între două puteri opuse, forța expansivă a intelectului uman de o parte, și constrângerea exercitată de credința tradițională și de interesele omenești ale altora”. După ce subliniază originea științei în filosofia antică greacă, Draper prezintă dezvoltarea creștinismului care, zice el, a condus la represiunea științei.

În Cuvânt înainte, Ovidiu Morar, el însuși autor al unei Istorii a ateismului, spune: „Publicată la New York în 1874, cartea chimistului anglo-american John William Draper cu titlul provocator ISTORIA CONFLICTULUI DINTRE RELIGIE ȘI ȘTIINȚĂ s-a bucurat de la bun început, după cum era și firesc, de un răsunător ecou. Deși erau de multă vreme cunoscute persecuțiile religioase suferite de filosofi și de oameni de știință renumiți ca Giordano Bruno, Galileo Galilei sau Miguel Servet, iar preceptul „crede și nu cerceta” era unul dintre fundamentele teologiei creștine cvasi-unanim acceptate, ideea unui antagonism per se între știință și religie, adică între două paradigme epistemiologice esențial diferite, nu fusese formulată până atunci atât de peremptoriu și cu argumente atât de bogate din întreaga istorie a Europei creștine.”(p.5).

Iată cum își motivează autorul însuși demersul: „Antagonismul la care asistăm așadar între Religie și Știința este continuarea unei lupte care a debutat atunci când creștinismul a început să capete putere politică. O revelație divină trebuie să fie în mod necesar intolerantă cu orice contradicție; ea trebuie să respingă orice evoluție și să privească disprețuitor rezultatul progresivei dezvoltări intelectuale a omului. Însă opiniile noastre despre orice subiect sunt încontinuu supuse modificării ca urmare a progresului nestăvilit al cunoașterii umane. Putem oare exagera importanța unei dispute la care orice ființă gânditoare trebuie să ia parte, cu sau fără voia sa ? Într-o problemă atât de serioasă cum e cea a religiei, toți oamenii ale căror interese lumești nu sunt legate de instituțiile existente doresc cu toată onestitatea să afle adevărul. Ei vor să afle informații atât despre subiectele disputei, cât și despre atitudinea celor aflați în dispută.”(p.11-12).

Se poate observa poziționarea rigidă a autorului de partea științei, așa cum arăta aceasta la vremea aceea. Tocmai această perspectivă face lectura interesantă, fiindcă ne oferă ocazia să mergem către începutul acestei dispute mai degrabă filosofică decât științifică.

O trecere în revistă a titlurilor celor 12 capitole care compun cartea este revelatoare:

• 1 – Originile științei;
• 2 – Originea creștinismului. Transformarea lui după dobândirea puterii imperiale. Raporturile lui cu știința;
• 3 – Conflictul referitor la dogma unității lui Dumnezeu – Prima reformă sau reforma sudică;
• 4 – Restaurarea științei în sud;
• 5 –Conflictul referitor la natura sufletului. Teoria emanării și a resorbției;
• 6 – Conflictul referitor la natura lumii;
• 7 – Controversa cu privire la vârsta pământului;
• 8 – Conflictul referitor la criteriul adevărului;
• 9 – Controversa cu privire la guvernarea universului;
• 10 – Creștinismul latin în relație cu civilizația modernă;
• 11 – Știința în raport cu civilizația modernă;
• 12 – Criza iminentă.

Cititorul avizat va constata că„marile noutăți” pe care unii, nemulțumiți de  neîmpăcarea cu propria lor conștiință, le propagă ca fiind descoperiri „de ultimă oră”, sunt doar reluarea unor critici apărute într-o perioadă în care se părea că știința are toate răspunsurile…ceea ce s-a dovedit între timp a fi iluzoriu.

O lectură utilă, tocmai fiindcă privește o expunere polemică…

Dr. Valeriu Petrescu