Există prea puțini oameni interesați de istorie. Unii își argumentează lipsa de interes prin faptul că, oricum, istoria nu e de actualitate, că tot ce a fost, a fost. Altele sunt problemele contemporanilor. Și, oricum, viața e prea scurtă ca să-ți mai bați capul și cu oameni și întâmplări care, de mult au dispărut… Fiecare e liber să gândească ce dorește. Dar, măcar istoria bisericii creștine ar trebui să-i intereseze pe cei care se numesc pe ei înșiși creștini. E un fel de datoria ca și aceea de a-ți cunoaște familia…

MOMENTE CRUCIALE ÎN ISTORIA BISERICII, de Mark A.Noll, Editura Logos, 2008…

Mark A.Noll este un teolog reformat american, profesor universitar de istorie la Universitatea Notre Dame, din Statele Unite. A absolvit Wheaton College cu specializarea în engleză, Trinity Evanghelical Divinity School cu un Master în teologie și Vanderbilt University cu un doctorat în Istoria Creștinismului. A predat istorie și teologie. În 2005 a fost considerat de revista Time ca unul dintre cei mai influenți 25 de evanghelici din America. A fost decorat de președintele George Bush. A scris o mulțime de cărți de specialitate și este co-fondatorul Institutului pentru studiul evanghelicilor americani.

Mark A.Noll ne propune în această carte o abordare a istoriei Bisericii nu de tipul preponderent enumerativ, steril, a datelor, evenimentelor sau personalităților, ci de un tip analitic și sintetic, prin alegerea și discutarea unor momente cruciale, a unor „puncte de cotitură” – evenimente istorice care au marcat decisiv direcția ulterioară a istoriei credinței creștine. Cartea prezintă douăsprezece momente considerate definitorii pentru istoria creștină. Fiecărui moment selectat îi este dedicat un capitol, care prezintă evenimentul în sine, ce anume s-a întâmplat ulterior, decurgând din el.

Cele douăsprezece evenimente cruciale selectate de autor sunt:
– Biserica obligată să se descurce singură: căderea Ierusalimului;
– Realitățile Imperiului: Conciliul de le Niceea (325);
– Doctrină, politică și viață în Cuvânt: Conciliul de la Calcedon (451);
– Salvarea monastică a Bisericii: Regula lui Benedict (530);
– Apogeul creștinătății: Încoronarea lui Carol cel Mare (800);
– Despărțirea Răsăritului de Apus: Marea Schismă (1054).
– Începuturile Protestantismului: Dieta de la Worms (1521);
– O nouă Europă: Actul de supremație al Angliei (1534);
– Reforma catolică și răspândirea credinței în toată lumea: Întemeierea Ordinului Iezuit (1540);
– O nouă evlavie: Convertirea fraților Wesley (1738);
– Nemulțumirile Occidentului modern: Revoluția Franceză (1789);
– O singură credință pentru întreaga lume: Conferința Misionară de la Edimburgh (1910);
– Alte puncte de cotitură în secolul XX.

În ultimul capitol, recunoscând dificultatea unui asemenea demers, autorul se încumetă să discute momentele definitorii ale istoriei creștinismului din secolul XX: apariția și răspândirea mișcării penticostale; Conciliul al II-lea de la Vatican; rolul tot mai proeminent jucat de femei; producția masivă de noi traduceri ale Bibliei, ca un aspect mai general al globalizării creștinismului, și supraviețuirea creștinismului în regimurile comuniste.

Autorul este conștient că apare o întrebare: „Însă cineva ne-ar putea întreba de ce trebuie să fim preocupați de istoria Bisericii. De ce dobândirea oricărei informații despre trecutul bisericii creștine – care cu ușurință poate fi considerat obscur, meschin, încâlcit sau complicat – ar trebui să-i intereseze sau să-i ajute pe creștinii din zilele noastre?” (p.15). Acestei întrebări i se răspunde pe parcursul câtorva pagini cu patru argumente foarte interesante (p.16-21).

O lectură pentru laici dar utilă în același timp celor care au studiat sau studiază teologie…

Dr. Valeriu Petrescu