Arta este, din păcate, un tărâm destul de străin unor creștini, care, chiar, o privesc cu suspiciune. Această atitudine se referă preponderent la artele vizuale:
Pictura, grafica, sculptura, arhitectura… Celelalte arte sunt privite foarte amestecat: poezia este acceptată (dar nu orice gen); proza beletristica (cu toate genurile ei) este respinsă; genul dramatic este privit ca o urâciune (nu chiar a pustiirii…); muzica este cultivată, dar aici se poartă nesfârșite războaie privitor la genurile acceptabile și la cele reprobabile… și tot așa… Poate din această cauză educația estetică este atât de neglijată, deși autorul frumosului este Însuși Dumnezeu…

La sfârșitul lui 2017, Editura Humanitas a publicat o serie de opere fundamentale ale unor gânditori relevanți ai lumii contemporane… Seria se numeşte: 12 CĂRŢI DESPRE LUMEA ÎN CARE TRĂIM… Pentru ușurința recunoașterii lor, toate au acelaşi design al copertei…

De aceea încerc să încalc tabu-ul menționat la început, propunându-vă o carte din seria aceasta… o carte care m-a uimit…

CULTURA MODERNĂ PE ÎNŢELESUL OAMENILOR INTELIGENȚI, de Roger Scruton, Editura Humanitas, 2017…

Roger Scruton este un personaj complex. Filosof, scriitor, publicist, realizator de emisiuni de televiziune, editor, Roger Scruton este una dintre cele mai marcante și mai originale personalități ale vieții intelectuale britanice. A predat la numeroase școli universitare de prestigiu în mai multe țări: Universitatea Boston, Princeton, Stanford, Louvain, Oslo, Bordeaux, Cambridge și a influențat în mod consistent gândirea secolului. A fondat Grupul Conservator de Filozofie, care a marcat puternic anii 70 și 80 în Anglia. Publică frecvent articole pe teme politice, sociale și culturale în presa engleză și americană. A scris o mulțime de cărți, traduse în peste 20 de limbi.

Câteva dintre ele au fost traduse de-a lungul timpului și în limba română, la Editura Humanitas: Kant (1998,2006); Spinoza (1996,2006); Vestul si restul (2004); iar trei alte cărți sunt in curs de traducere și publicare la Humanitas… Dincolo de toate acestea, Roger Scruton are un stil grozav de atractiv, chiar dacă scrie despre chestiuni filosofice, inclusiv această carte…

CULTURA MODERNĂ PE ÎNŢELESUL OAMENILOR INTELIGENȚI prezintă o teorie a culturii moderne și o apărare a culturii în forma sa înaltă și critică. Autorul crede un lucru puțin discutat: „Cultura, aș spune, are un temei religios și un înţeles religios.” (p.9).

Chiar din primul capitol Roger Scruton face o clasificare lămuritoare a ce este cultura, prezentând cele două accepțiuni clasice și adăugând una nouă: cultura după Herder – esența definitorie a unei națiuni; cultura după Humboldt – cultivare; si cultura populară (nu folclorică)…

Sunt 12 capitole: Ce este cultura?; Cultură si cult; Iluminismul; Privirea estetică; Romantismul; Fantezia, imaginația și negustorul; Modernismul; Avangarda și kitschul; Yoofanasia; Mâini trândave; Lucrarea diavolului si Concluzii… Autorul urmărește evoluția culturii de-a lungul timpului și subliniază valențele religioase și interferențele dintre cele două în fiecare epocă…

Notez câteva dintre gândurile autorului:

„Când arta și religia sunt sănătoase, ele sunt totodată inseparabile.” (p.33)

„Religiile universale sunt tocmai acele religii ale căror divinități sălășluiesc nu în idoli sau temple, ci în texte, iar Dumnezeul lui Israel spune explicit, în a doua poruncă, că, fiind definit printr-un text (tablele legii), nu poate tolera nici un „chip cioplit” (p.33).

„Aflați într-o epocă tehnologică, înțelegem din ce în ce mai bine mijloacele pentru atingerea scopurilor noastre și din ce în ce mai puțin rațiunile pentru care ar trebui să urmărim atingerea lor.” (p.51)

„… societatea de consum este fantasmagorică, un loc unde fantomele satisfacției sunt urmărite de fantomele dorințelor reale… În lumea religiei, toate lucrurile apar sub două aspecte: drept instrumente pentru uzul nostru și drept creații, manifestări pământești ale unui plan mai înalt.” (p.51)

„Căsătoria nu e un contract, ci un legământ înaintea lui Dumnezeu, un legământ făcut în prezența sacră. Mireasa și mirele își consacră viețile, iar această consacrare e un sacrificiu: viețile lor sunt de acum înainte închinate către ceva mai înalt decât ei înșiși, iar jurămintele de fidelitate, de ajutor reciproc și de naștere a copiilor sunt asumate pentru vecie.” (p.86-87)

„Negați prezența sacră, și în centru rămân un bărbat și o femeie, iar cuvintele ce-i unesc nu mai sunt legăminte, ci promisiuni posibil a fi desfăcute, anulate atunci când aleg părțile.” (p.87-88)

Și ultima citare, fiindcă altfel n-o să mă mai opresc:

„Să încercăm oare să ne împărtășim cultura tinerilor, știind că o putem face numai pretinzând din parte-le eforturi pe care ei le pot socoti inutile? Sau să-i abandonăm în seama propriilor înclinații și să lăsăm să moară cultura care ne-a format pe noi și care ne oferă imaginile durabile despre valoare? Aceste întrebări definesc situația fără ieșire în care se află postmodernismul.” (p.115)

Exemplarul meu este subliniat cam tot. Cumpărați-vă un marker și folosiți-l ca instrument de lectură… merită… Pare tentant, mai ales ca nu este o carte de estetica ci una de filosofie pentru nefilosofi…

Dr. Valeriu Petrescu