Noutăți

O șansă dată bunătății

Sâmbătă, 30 iunie 2018, un grup de credincioși din bisericile din Dobrotești (TR), Văleni și Nicolae Titulescu (OT) au vizitat Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență din Alexandria, situată în satul Burdeni, com. Balaci, jud. Teleorman.

Proiectul a apărut la inițiativa unei tinere, membră a unei comunități din Dobrotești, care fusese în vizită de mai multe ori în secție, aflând despre nevoile pacienților. Așa s-a născut ideea de a duce câteva haine și o gustare dulce fiecăreia dintre cele peste 90 de persoane internate. După o vizită prealabilă, în care am vorbit cu medicul secției și o parte din cei aproximativ 30 de angajați, persoane foarte amabile și dedicate muncii dumnealor, proiectul a fost prezentat în comunitățile amintite, care alcătuiesc un singur district, și am hotărât să strângem haine și bani pentru pachete. Frații au răspuns cu generozitate, iar suma oferită a depășit necesarul imediat, urmând ca vizitele să continue și în lunile următoare.

Pentru prima dată în viața mea călcam pragul unei instituții medicale de psihiatrie. Încă de la vizita de contact am fost tulburat de suferința acestor oameni, unii dintre ei intelectuali, oameni care au fost „normali”, dar care acum sunt prizonieri ai propriei lor minți. Am scris normali între ghilimele pentru că, în comparație cu normalitatea reprezentată de Hristos, lumea noastră în întregime poate fi considerată o insulă de anormalitate.

Cele 20 persoane care au participat la vizită au avut o experiență de mare impact, în contactul cu pacienții. După ce starea inițială de teamă a trecut, am căutat să ne răspândim printre bolnavii care se aflau în curtea spitalului, așezați cuminți pe băncuțe, așteptând „corul”. Am stat de vorbă cu ei și le-am zâmbit, ascultându-le poveștile, apoi le-am cântat cele două cântări pe care le aveam pregătite, apoi a trebuit să mai cântăm și altele, pentru că erau foarte interesați și încercau să cânte cu noi. Am fost surprinși că o femeie știa cântări de la adunare, în copilărie mergând la Biserica Adventistă. O tânără a venit să cânte cu noi, purtând cu bucurie rochia pe care tocmai o primise. Ne-a spus că „le-am înveselit ziua”… Și vremea a fost minunată; deși se anunța ploaie în acea după amiază, am avut parte de soare.

Dincolo de diagnosticul de „bolnavi psihic”, am întâlnit oameni, cu nevoi, emoții și dorințe. Dincolo de bucuria de a primi haine, banane și biscuiți, am întâlnit suflete care tânjesc după afecțiune și după un zâmbet. Cea mai mare nevoie a lor este să nu se simtă singuri, cei mai mulți dintre ei neavând pe nimeni care să-i viziteze.

Cum ne-a schimbat această experiență? În contactul cu acești oameni am realizat încă o dată cât suntem de binecuvântați și de cât de puțin e nevoie ca să aducem un dram de bucurie în viața celor de lângă noi.

Țin să mulțumesc pe această cale celor care s-au implicat în acest proiect, de la inițiativă până la contribuție materială și vizita efectivă, și vrem să-I oferim lui Dumnezeu toată onoarea pentru tot binele care a fost făcut. De asemenea, ne dorim ca proiectul să continue, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Vă încurajăm și pe dumneavoastră să vă implicați în împlinirea unor nevoi din apropierea dumneavoastră, indiferent de cât de neînsemnate ar părea – acolo unde sunteți sau, dacă doriți, veniți cu noi data viitoare! Să dăm o șansă bunătății!

Beniamin Chircan