Epoca noastră este marcată de dihotomia dintre religie și știință, ca și cum n-ar fi suficient loc pentru ambele. Dar oamenilor le place să judece mai degrabă în contraste decât în complementaritate…

QUARCI, HAOS ȘI CREȘTINISM, de John Polkinghorne, Editura Curtea Veche, Colecția Știință și Religie, 2006…

John Charlton Polkinghorne este un fizician, teolog, scriitor și preot anglican.

A studiat matematica la Trinity College, Cambridge până în 1952, și-a luat Doctoratul în Fizică în 1955, având ca îndrumător pe laureatul premiului Nobel, Abdus Salam.

În 1979 a fost decorat cu Order of the British Empire în rang de Knight Commander și a devenit astfel Sir. A primit un Honorary Doctorat de la University of Durham în 1998 și un altul de la Hong Kong Baptist University în 2006. În 2002 a primit Templeton Prize în valoare de 1 milion de lire sterline.

A fost profesor de fizică matematică la University of Cambridge din 1966 până în 1979 când și-a dat demisia și a început studii de teologie pentru a deveni preot anglican. A fost președinte a Queen’s College, Cambridge între 1988 și 1996. A fost membru al BMA Medical Ethics Committee, al General Synod of the Church of England, a Doctrine Commission,  a Human Genetics Commission. Este membru fondator al The Society of Ordained Scientists și a International Society for Science and Religion, fiind și primul ei președinte. A fost ales să țină  prestigioasele prelegerile Gifford Lectures in 1993–1994, pe care le-a publicat mai târziu sub titlul  Faith of a Physicist. Este membrul al staf-ului The Psychology and Religion Research Group at Cambridge University.

A publicat 34 cărți traduse în 18 limbi, cinci de fizică și 26 despre relația dintre știință și religie. Printre acestea amintim : The Quantum World (1989), Quantum Physics and Theology: An Unexpected Kinship (2005), Exploring Reality: The Intertwining of Science and Religion(2007), and Questions of Truth (2009). The Polkinghorne Reader (edited by Thomas Jay Oord)  conține extrase fundamentale din cele mai infuente cărți ale lui Polkinghorne.

Polkinghorne acceptă evoluția. Este un evoluționist teist. Polkinghorne și-a explicat într-un interviu pentru The Times poziția sa spunând că există o distincție între a crede în mintea și scopurile unui creator divin și ceea ce el a numit creaținosm „în acest sens ciudat nord american”, cu o interpretare literară a Genezei 1 și cu credința că evoluția este greșită, o poziție pe care el o respinge.

Din această perspectivă a sa Polkinghorne abordează tematica relației dintre știință și religie. Încercând să explice ce crede, Polkinghorne spune. „Fiind în acelaș timp atât om de știință, cât și preot anglican, m-a preocupat să înțeleg ce legătură există între viziunea științifică și cea religioasă asupra lumii. Trebuie oare să alegem între ele sau nu sunt ele cumva mai degrabă abordări complementare care, privite împreună, ne oferă un tablou mai complet decât ar face-o fiecare în parte ?” (p.9).

Cartea, una de dimensiuni reduse, deci ușor de citit, are 8 capitole:

1 – Fapte sau opinii ?;

2 – Eistă cineva acolo, sus ?;

3 – Ce s-a petrecut ?;

4 – Cine suntem ?;

5 – Un om de știință se poate ruga ?;

6 – Cum rămâne cu miracolele ?;

7 – Cum se va sfârși ?;

8 – Poate un om de știință să creadă ?.

O abordare clasică din perspectiva marilor întrebări existențiale. În finalul cărții sale, autorul conchide: „Religia este întâlnirea noastră cu realitatea divină, așa cum știința este întâlnirea noastră cu realitatea fizică. Un om de știință poate crede (și mulți o fac). Mă bucur că mă număr printre ei și am scris această carte în speranța că ea va ajuta și pe alții să facă o asemenea descoperire.”(p.118).

Ca întotdeauna vă urez lectură atentă, avizată și utilă…

Dr. Valeriu Petrescu